TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…

 

Azi, despre planul Kalergi…

 

   Planul Kalergi este o teorie conspirativă de extremă dreaptă, conform căreia se încearcă amestecarea  raselor albe europene cu alte rase prin intermediul imigrației. Planul Kalergi (în italiană piano Kalergi) se mai numește Conspirația Coudenhove-Kalergi;  el ar fi fost propus de către politicianul austriac Richard von Coudenhove-Kalergi și promovat în mediile aristocratice europene. Din punctul său de vedere, integrarea diverselor rase în societate este inevitabilă^: „Omul viitorului va fi metiș. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat.” Teoria este asociată, în general, cu grupurile și partidele europene, însă a devenit prezentă și în politica nord-americană.

   Să mai spunem… Scriitorul și neonazistul austriac Gerd Honsik a discutat subiectul acesta, în lucrarea sa Kalergi Plan, din 2005. Ziarul de investigații Linkiesta a descris planul Kalergi drept o farsă care poate fi comparată cu scornirea antisemită a Protocoalelor înțelepților Sionului. Cineva scria că planul Kalergi este o metodă europeană prin intermediul căreia se promovează teoria genocidului alb pe continent. Naționaliștii îl citează greșit pe Coudenhove-Kalergi cu scopul de a susține că politicile pro-imigrație ale UE constituie un plan subtil dezvoltat în decadele precedente de distrugere a popoarelor albe. Planul ar fi o conspirație care presupune că von Coudenhove-Kalergi a încercat să influențeze politicile europene privitoare la imigrație, cu scopul de a crea o „populație lipsită de identitate” care să fie condusă de o elită evreiască. Planul Kalergi se regăsește în discursul a diverse mișcări sau grupuri de extremă dreaptă. De altfel, o teorie a „înlocuirii” circulă de mult în spațiul european sub denumirea Planul Kalergi, iar contele Richard von Coudenhove-Kalergi a fost unul dintre promotorii ideii de unire a statelor europene.

   Planul Kalergi a vorbit și despre unificarea monetară și libertatea de circulație (pașaport unic, carnet de conducere european etc.) și chiar despre „Statele Unite ale Europei”. În viziunea sa, Europa ar fi devenit o confederație pe model elvețian, un element de echilibru între marile puteri ale perioadei – Statele Unite și Uniunea Sovietică. Kalergi a fost nevoit să fugă din Viena, în 1938, și a fost atacat constant în presa de propagandă, iar cărțile sale au fost interzise și distruse. În 1940, ziarul oficial al Partidului Nazist scria despre planul lui de a crea o lume de oameni „negroizi-eurasiani”, care să răspundă „legilor evreiești”. Altă publicație vorbește despre relația lui Kalergi cu „internaționala evreiască”.

   Teoria conspirațională se bazează pe selectarea câtorva paragrafe din textele lui Kalergi și interpretarea lor (eronată) în sens prescriptiv, adică susținând că textul ar fi un plan, o schiță pentru a se ajunge în acel viitor, când în realitate textele sunt descriptive, reprezentând perspectiva pe care Kalergi o are despre un viitor în care el vede diversitatea la nivel individual, trecând peste prejudecăți ce țin de rasă sau naționalitate. Poziția contelui este exprimată neechivoc într-un paragraf care nu mai apare citat în literatura conspiraționistă: „Nobilul viitorului nu este nici feudal, nici evreu, nici burghez, nici proletar: el va fi sintetic. Rasele și clasele vor dispărea în sens modern și personalitățile vor rămâne”.

   Azi, campania guvernului Orban împotriva lui Soroș, acuzat printre altele că ar complota cu liderii europeni pentru a slăbi puterea statelor naționale prin aducerea de imigranți, este o iterație particulară a teoriei conspiraționale a înlocuirii. În Marea Britanie, fostul lider al partidului extremist BNP (British National Party) Nick Griffin vorbește despre planul lui Kalergi de a implementa un „etnocid al popoarelor europene”. În Italia, Matteo Salvini a vorbit despre o „operațiune de curățare etnică împotriva celor născuți aici”. Idei similare au apărut în majoritatea statelor europene, inclusiv în România. În Statele Unite, teoria a ajuns mai recent, însă a găsit un fond propice, apăsând pe frici identitare mai vechi. În popularul roman „Marele Gatsby”, publicat în 1925, găsim încă în primul capitol această frică a pierderii statutului de rasă conducătoare: „Dacă nu suntem atenți, rasa albă va fi scufundată definitiv. Sunt chestii științifice. A fost dovedit. Ține de noi, cei care suntem rasa dominantă, să avem grijă, altfel alte rase vor lua controlul”. În SUA, azi, teoria este curățată de motivele antisemite și transformată în campanie de propagandă politică: noua poveste susține că Partidul Democrat vrea să înlocuiască americanii născuți în SUA cu votanți obedienți din țări din „lumea a treia”. Trump a sugerat, încă din 2016, că dacă ar câștiga Hillary Clinton, democrația americană va fi distrusă, pentru că democrații vor oferi cetățenie imigranților în schimbul voturilor. În prezent, el numește imigranții în mod repetat „invadatori” sau „ucigași”, o retorică având ecou în textele ucigașilor din Christchurch sau Buffalo.

   Un jurnalist român scria că realitatea contează mai puțin, când poți speria oamenii cu povești în care ei sunt victime fără măcar să-și dea seama. Unii se conving că trebuie să ia ei înșiși măsuri. Cel mai probabil, următorul terorist citește deja cu nesaț bloguri și forumuri în care concluzia e una singură: America trebuie să fie salvată de străini, de persoanele de culoare și de democrați. Dar România?