Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…
Azi despre joc de imagine și despre jumătate de adevăr
Azi, ceva caracteristic bărbaților de partid și de stat care ne conduc… Și doamnelor, desigur… Jocul de imagine presupune metodele utilizate de politicieni pentru a-și îmbunătăți imaginea publică în ochii alegătorilor sau în mass-media și care poate implica manipularea sau prezentarea selectivă a informațiilor, pentru a crea o imagine favorabilă sau pentru a ascunde aspecte negative. Dacă aș adăuga aici exemplele din istoria noastră de azi, aș umple tableta de luni cu ușurință. Nu le adaug, de silă…
Jumătatea de adevăr este tot a lor, din aceeași categorie etică actuală. Înseamnă prezentarea selectivă a informațiilor sau utilizarea unei părți adevărate a unei probleme, pentru a sprijini sau a susține un anumit argument sau poziție politică, ignorând sau distorsionând alte aspecte relevante, pentru a crea o percepție sau înțelegere incorectă sau incompletă a situației. O jumătate de adevăr este, deci, o afirmație înșelătoare care include un fragment de adevăr. Afirmația poate fi parțial adevărată, afirmația poate fi total adevărată, dar numai o parte a întregului adevăr sau poate folosi un element înșelător, cum ar fi punctuația necorespunzătoare sau dubla semnificație, mai ales dacă intenția este de a înșela, de a evita, de a învinovăți sau de a denatura adevărul. Scopul și consecința unei jumătăți de adevăr este de a face ca acel ceva care este, de fapt, doar o credință să pară a fi cunoaștere sau o afirmație veridică pentru a reprezenta întregul adevăr sau, eventual, să conducă la o concluzie falsă. Ordinea în care informațiile adevărate și false sunt prezentate într-o jumătate de adevăr poate face diferența în credibilitatea finală. Atunci când două afirmații fără legătură sunt doar împreună cu sintaxa care sugerează cauzalitatea, afirmația este crezută dacă premisa este adevărată (chiar dacă concluzia nu are legătură sau este falsă). În schimb, dacă afirmația falsă este plasată în premisă, este mai puțin probabil ca afirmația combinată să fie crezută. Astfel, ordinea prezentării poate influența credibilitatea unei afirmații pe jumătate adevărate și a fost numită efectul jumătății de adevăr.
Conform teoriei credinței adevărate justificate a cunoașterii, pentru a ști că o anumită propoziție este adevărată, trebuie nu numai să crezi în propoziția adevărată relevantă, ci trebuie să ai și un motiv bun pentru a face acest lucru. O jumătate de adevăr înșeală destinatarul, prezentând ceva credibil și folosind acele aspecte ale afirmației care se pot dovedi a fi adevărate ca un motiv bun pentru a crede că afirmația este adevărată în întregime sau că afirmația reprezintă întregul adevăr. O persoană înșelată de o jumătate de adevăr consideră că propoziția este cunoaștere și acționează în consecință.
Parcă văd niște lideri politici de la noi (plini de inteligență și de teze de doctorat lucrate la greu) citind cuvintele de mai sus. Și înțelegându-le? Pentru că în practică le pun din belșug…
Facebook
WhatsApp
TikTok
