Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…
Azi, despre inamovibilitate și integritate teritorială
Inamovibilitatea este situația juridică a unor anumite categorii profesionale (cum ar fi magistrații) ai căror membri nu pot fi destituiți sau mutați în mod arbitrar (cum ar fi în situația schimbării partidelor aflate la putere). Deci, a fi inamovibil înseamnă a nu putea fi transferat, înlocuit sau destituit din funcție, fără anumite garanții legale. Dacă este vorba despre o funcție, presupune a nu putea fi destituit cineva. „Poetic”, dacă vorbim despre piese, organe de mașini etc., înseamnă care nu pot fi deplasate din locul în care sunt montate. Sunt și niște d-aștia antici și ramoliți, care nu pot fi „deplasați” din funcțiile lor nici după ce mor, pe la noi!
Asta e, deci care nu pot fi destituiți, revocați sau înlocuiți, adică nemuritori?
Principiul potrivit căruia judecătorii, odată ce au fost numiţi în funcţie, nu pot fi revocaţi, transferaţi sau suspendaţi decât în cazuri excepţionale îşi are originea încă în perioada Evului Mediu, atunci când regii Franţei au început să numească anumiţi magistraţi pe viaţă. Principiul a fost suprimat din legislaţia noastră în timpul dictaturii comuniste; în prezent, se aplică în privinţa tuturor judecătorilor numiţi de către preşedintele României; judecătorii stagiari nu se bucură de ea, ci doar de stabilitate în funcţie; de atributul inamovibilității se „bucură”, pe durata mandatului, şi judecătorii Curții Constituționale și, cică, ea constituie o puternică garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. Îşi are, deci, justificarea în necesitatea realizării independenţei persoanelor respective faţă de guvern şi alte organe ale puterii. CCR? Independență? Mișto treabă, nu?
Hai la integritatea teritorială, adică menținerea granițelor unui stat, fără modificări impuse de alte state. Subiectul arde, Trump râde lungit peste biroul din Ovalul Casei Albe. Deci, domnule Putin, partener de elită al domnului american, statele vor respecta integritatea teritorială a…
A cui? În consecinţă, ele se vor abţine de la orice acţiune incompatibilă cu scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, împotriva integrităţii teritoriale, a independenţei politice sau a unităţii oricărui stat participant şi, în special, de la orice asemenea acţiune care constituie o folosire a forţei sau ameninţare cu forţa. Se vor abţine, de asemenea, fiecare, de a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupaţii militare sau al altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forţei în contradicţie cu dreptul internaţional sau obiectul unei dobândiri prin asemenea măsuri sau prin ameninţarea cu ele. Nici o ocupaţie sau dobândire de această natură nu va fi recunoscută ca legală.
Cum știți, de curând, Statele Unite au refuzat să susţină un proiect de rezoluţie ONU pentru marcarea a trei ani de la începerea invaziei ruse în Ucraina, document care sprijinea integritatea teritorială a Ucrainei şi condamna agresiunea rusă.
Gigantul american aleargă cu gândul (deocamdată) prin Groenlanda, visează la canalul Panama și la Canada. Până l-o apuca de părțile moi ursul cel fioros, aflat în așteptare înghețată. Oare?
Facebook
WhatsApp
TikTok
