Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…
Azi, despre inamic și inamic al poporului
Inamicul este statul beligerant adversar și tot ceea ce aparține acestuia, dar și omul dușmănos, ostil, vrăjmășesc, este dușmanul în viața de fiecare zi, potrivnicul. Știți cum scria Eminescu: Măști râzânde puse bine pe-un caracter inamic…
Cu inamicul poporului e altă treabă. Sau inamicul de clasă… Este denumirea utilizată în comunism pentru opozanții politici; altă denumire era și dușman al poporului. Erau oponenții politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: inamic al muncitorilor sau inamic al proletariatului.
Un inamic al poporului putea fi întemnițat, deportat sau executat, iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate „rude ale inamicului poporului„, ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare. Poporul sovietic (mare, puternic, vigilent) îi denumea, în mod obișnuit, lișeneț; era orice membru al familiei victimei, care mai era încă în libertate. Nu se puteau bucura de funcții de răspundere și, numai în cazuri excepționale, mai puteau fi tolerați ca membri ai partidului comunist. Să fii prieten cu un inamic al poporului era un motiv suficient de mare pentru a te face suspect în ochii autorităților.
Un inamic al poporului, piesa de teatru scrisă de Henrik Ibsen, ilustrează într-o constelație foarte clară de personaje cum, la începutul industrializării, oamenii din clasa de mijloc sunt împovărați de frica pierderii statutului lor privilegiat și de căderea lor în sărăcie și insignifianță. Este acest text și mai relevant pentru timpurile noastre, având în vedere că trăim într-o „mare” nesfârșită de informații, în care acestea pot să fie distorsionate și corupte, devenind tot mai dificil să distingi între adevăr și minciună. Iar niște „lideri” de modă nouă, se aude că fac deja liste cu inamicii suveranității, independenței și integrității bietei noastre patrii, pe care tot felul de auriți, potiști, șoșoiști le veghează azi, cu călini-ască vigilență. Și, după cum se vede și se aude, susținută arogant de cei mai puternici bărbați de stat din lume, în căutare de inamici reali sau închipuiți…
Am în față un mic trucaj foto, un uriaș urs polar îl aleargă prin zăpezile înghețate ale Groenlandei pe dolofanul american, cel imun la orice gând bun… Într-un distopic Birou Oval, am asistat cu silă și îngândurare, la spectacolul grotesc al unora care sunt cei mai puternici bărbați politici ai lumii. Jalnici…
Facebook
WhatsApp
TikTok
