TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…

Azi, despre homonaționalism

 

   E un termen ce descrie fenomenul în care anumite țări sau grupuri politice folosesc drepturile LGBT pentru a justifica politicile lor naționaliste sau xenofobe, adică  unul care  descrie asocierea favorabilă dintre un tip de ideologie naționalistă și persoanele LGBT sau drepturile lor.

   Termenul a fost propus, inițial, de cercetătoarea în studii de gen Jasbir K. Puar pentru a se referi la procesele prin care anumite puteri se aliniază cu revendicările comunității LGBT pentru a justifica poziții rasiste și xenofobe, în special împotriva islamului, susținându-le pe baza prejudecăților conform cărora migranții ar fi, în mod forțat, homofobi și că societatea occidentală este complet egalitară. Astfel, se utilizează diversitatea sexuală și drepturile LGBT pentru a susține poziții împotriva imigrației, devenind tot mai obișnuit în rândul partidelor de extremă dreaptă. Aur curat de indignare planetară…

   Principalele critici la acest fenomen se concentrează asupra folosirii părtinitoare și sectare a mișcării LGBT pentru a susține scopuri bazate pe intoleranță, ignorând homofobia însăși și lipsa unei adevărate egalități în societatea occidentală, în ansamblu.

   Această idee falsă de egalitate este adesea reprezentată simbolic prin accesul la căsătoria egalitară, „heteronormalizând” relațiile dintre persoanele din comunitatea LGBT și favorizând poziții șovine față de țara proprie și pline de suspiciune față de persoanele din țările care nu au reglementat niciun fel de recunoaștere a cuplurilor de același sex sau care criminalizează homosexualitatea, în special împotriva musulmanilor.

   Combinația de homosexualitate și naționalism de extremă dreaptă nu e tocmai nouă, dar cel mai recent val populist din Europa a marcat un punct de turnură în dorința persoanelor gay de a îmbrățișa dreapta populistă.

   Am mai scris pe aici și că feminaționalismul sau femonaționalismul (din feminism și naționalism) este un termen care descrie asocierea dintre o ideologie naționalistă și unele precepte ale mișcării feministe. Termenul a fost inițial propus pentru a se referi la procesele prin care anumite puteri se aliniază cu unele revendicări ale mișcării feministe în scopul justificării pozițiilor rasiste, xenofobe, sprijinindu-le pe baza prejudecăților potrivit cărora persoanele migrante ar fi, în mod forțat, misogine și că societatea occidentală este complet egalitară. Astfel, se folosesc drepturile femeilor și drepturile obținute pentru a susține poziții împotriva imigrației, devenind tot mai obișnuit în rândul partidelor de extremă dreaptă. Principalele critici la acest fenomen se concentrează asupra utilizării selective și partizane a mișcării feministe pentru a susține scopuri bazate pe intoleranță, ignorând sexismul propriu și lipsa unei egalități reale în societatea occidentală în ansamblu.

   Oare ce crede domn guru național? De fapt, nu ne interesează, întreb și eu așa, de formă…