TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe „aleși” îi mai „educ” puțin, dar fără speranță. Astfel scriu aici, de câteva luni bune. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și continuăm o instrucție și educație politologică. Inutilă? Probabil, dar…

Azi, despre globalizare și grupul de interese…

   Globalizarea este fenomenul de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună. Și, zic politologii cu un aer prețios, globalizarea descrie un proces multicauzal, care are drept rezultat faptul că evenimentele ce au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului. Este procesul de integrare internațională care rezultă din schimbul de opinii, produse, idei și alte aspecte ale culturii la nivel mondial. În fine, e un concept atacat la noi cu aur mult, de la o vreme, cu pot, cu sos, cu niște călini etc.

   Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată, ea include o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă, atingând domenii diverse ale unei societăți; poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc. Aici e o lectură grea pentru niște d-ăștia de-i știm cu toții. Un nene cu aptitudini de armăsar (scuzați), ușor prin arest la domiciliu acum, scria că globalizarea e un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înțeleagă; pe măsură ce domeniul activităților umane se extinde dincolo de reglementările statului-națiune, legalitatea și regulile au devenit prea strâmte. Ce să zicem, „sociologul” cu obsesii diverse are dreptate, dar numai aici! Parcă le-aș mai povesti ciolacobolojanilor (termen nou, nu-i așa?) și despre globalizarea modernă timpurie, adică despre protoglobalizare, mi-e teamă, însă, că-l ajunge și Grindeanu (cu această ocazie) pe alergătorul de pe locul doi. Pe eternul învins din covrigărie o să-l lămurească „meditatorul” de engleză sau cel de economie…

    Ceva și despre grupul de interese; înseamnă  o organizație sau un grup de persoane care își propun să promoveze sau să apere o anumită cauză sau un interes comun, poate fi format din oameni care au aceleași opinii sau valori. La noi, ca și în celelalte țări cu democrații vechi, grupurile de interese tind astăzi să folosească guvernul ca principal canal de influență. Scopul grupurilor de interese este, de exemplu, să încerce să influențeze un membru al legislativului pentru a le susține cauzele, votând într-un anumit mod în parlament. Ceea ce trebuie înțeles despre grupurile care exercită influență în guvern ar fi că relația crucială e, de obicei, aceea dintre demnitarii înalți și interesele de afaceri sau industriale principale. Grupurile de interese pot exercita, de asemenea, influență în parlament și prin lobby, dar pot exercita, de asemenea, influență asupra partidelor politice, iar principalul mod în care grupurile fac acest lucru este prin finanțarea campaniilor electorale. Grupurile de interese exercită, de asemenea, influență prin canale separate de guvern sau de structura politică, cum ar fi mass-media, și prin campanii de opinie publică. Grupurile de interese folosesc și metode precum protestele, petițiile și nesupunerea civică, pentru a încerca să exercite influență în democrațiile liberale. Grupurile vor folosi, în general, două stiluri distincte atunci când încearcă să manipuleze mass-media, fie își vor transfera statutul de outsider și își vor folosi incapacitatea de a accesa celelalte canale de influență, pentru a câștiga simpatie, fie pot pune la dispoziție o agendă mai puternic ideologizată. O teorie generală este că indivizii trebuie ademeniți cu un anumit tip de beneficiu pentru a se alătura unui grup de interese. Suntem, aici, în plină actualitatea distopică românească, nu-i așa?

   Cam plictisitoare teoriile de mai sus, credeți că ciolacobolojanii au timp să „dezbată” teorii politice complicate? Deci, să trecem, zicea nenea cu covrigii, de la fapte la vorbe! Și trecurăm, vai de noi…

P.S. O căcărează ajunsă iarăși în parlament ne povestește cum va face el legile, cum va arăta el și va drege, cu inteligența lui de autor de pușcărie. E un miros de zer stătut prin zona aurită în care căcăreaza tronează hăhăit și adânc filosofic!