Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…
Azi, despre fabianism și facțiune, dar și feminism…
Iată o noțiune cam ciudată, dar pe placul unor nostalgici care au mai rămas printre noi… Fabianismul este o doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. doctrină care preconiza, așadar, trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. Ce să mai zici? Cam atât…
Trecem la facțiune, adică un grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune și care, de regulă, se manifestă violent. Sinonime: bandă, clică etc. Pe vremea romanilor, însemna un grup de concurenți la o cursă de care. Pe vremea noastră, am citit că o facțiune reprezintă o grupare de un anumit număr de jucători care interacționează între ei și care au același scop, în funcție de tipul facțiunii. E o explicație care pare dată, pe dezbrăcate, de niște bulai… Ca să vă fie mai ușor să înțelegeți ce înseamnă o facțiune o putem descrie ca fiind echivalentul unui loc de muncă în care toate persoanele trebuie să îndeplinească mai mult sau mai puțin același obiectiv și unde se lucrează colectiv pentru a realiza o mai bună desfășurare. Insist, e un grup, o partidă, o clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. E un grup dizident al unui partid, o grupare. În anii post-revoluționari avem atât de multe exemple din viața noastră politică, încât am umple paginile până departe. Dar, mă întreb, la ce bun? Cine-i mai știe?
Da, suntem în plină actualitate românească, dar și mondială… Feminismul, prieteni, este o mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. Chiar am aflat că se poate vorbi despre feminism liberal, adică o formă a teoriei politice feministe ce se concentrează pe egalizarea drepturilor între femei și bărbați. Apoi, feminism marxist, o ramură a feminismului bazată pe teoriile lui Karl Marx. Dar și feminism socialist, o ramură a feminismului care pune accentul pe lupta împotriva „oprimării” economice și culturale a femeilor. Între turcane, mai vechi dăncile, firi europarlamentare, olguțe doljene și alte animale politice feminine ne vom mișca cu grație și cu delicatețe.
Să mai spunem și că feminaționalismul este un termen care combină feminismul și naționalismul și care sugerează că anumite partide, organizații sau grupuri pot folosi mișcarea feministă pentru a susține și promova o agendă politică naționalistă și, adesea, xenofobă…