TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…

Azi, despre Eurabia și eurocentrism…

   Eurabia este un termen care se referă la o teorie conspirativă, conform căreia elemente globaliste intenționează ca populația musulmană din Europa să devină majoritară în termen de câteva generații. Dar, de ce o teorie? Nu e deja o realitate actuală? Am mai citit că Eurabia este un neologism politic care se referă la respectiva teorie. S-a ajuns aici prin imigrație continuă și printr-o rată ridicată a natalității în familiile musulmane.

   Scopul acestei schimbări demografice ar fi subminarea culturii europene și alinierea Europei cu Statele Unite și Israelul. Numele Eurabia a fost ales de Comitetul european de Coordonare al Asociațiilor de Prietenie cu lumea arabă, pentru a se defini pe el însuși și strategia sa. Termenul a fost popularizat și prin apariția controversatei cărți Eurabia: The Euro-Arab Axis, de scriitoarea Bat Yeor, pe 31 ianuarie 2005.

   Vă reamintesc o declarație a lui Gaddafi, din 2006: avem 50 de milioane de musulmani în Europa, sunt semne că Allah va conferi Islamului victoria în Europa – fără săbii, fără puști, fără cuceriri; cele 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul    într-unul musulman, în numai câteva decenii.

   Dacă în 1970, Enciclopedia Creştină a Lumii consemna că numărul creştinilor catolici era cu 20 de procente mai mare decât al musulmanilor, proporţia s-a inversat în 2000, când erau 1,2 miliarde de musulmani şi doar 1,06 miliarde de romano-catolici. În 2010, Europa găzduia 44 de milioane de musulmani, adică 6% din populaţia continentului și datele au exclus Turcia, unde credincioşii musulmani înseamnă peste 95% din populaţie. Astfel, s-a afirmat, de-a lungul anilor musulmanii au devenit o forţă culturală şi politică care afectează ţările gazdă şi care, în loc să fie asimilaţi paşnic, au potenţialul de a testa limitele toleranţei europene şi de a conduce la creşterea tensiunilor sociale. Această tendinţă este vizibilă în mod clar în Franţa, dar nu numai, gazdă a celei mai numeroase comunităţi islamice din Europa (6 milioane).

   După toate cele de mai  sus, termenul de eurocentrism a devenit azi unul haios și excentric. Cică este o viziune a lumii centrată pe civilizația occidentală, ajungându-se până la susținerea colonialismului european și a altor forme de imperialism.

   Max Weber a fost considerat cel mai aprins susținător al eurocentrismului și el a sugerat că, de fapt, capitalismul este specialitatea Europei, iar țările orientale, precum India și China, nu conțin factori suficienți pentru dezvoltarea capitalismului. Andre Gunder Frank a criticat aspru eurocentrismul, el credea că majoritatea cercetătorilor erau descendenții științelor sociale și ai istoriei ghidată de eurocentrism și a criticat ideile potrivit cărora zonele non-vestice nu au o contribuție remarcabilă în istorie, economie, ideologie, politică și cultură comparativ cu Occidentul. Acești oameni de știință credeau că până și contribuția adusă de vest îi dă occidentului un avantaj al impulsului endo-genetic care este împins spre restul lumii, dar Frank mai credea și că țările orientale au contribuit și ele la civilizația umană în propriile lor perspective.

   Cam atât, sunt prea multe nedumeriri la mijloc, în Eurabia noastră se pregătesc noii cârmaci, pe șubreda corabie de toamnă-iarnă…