TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…

 

 

Azi despre egalitarism, egalitate de șanse între bărbați și femei și egalitate în drepturi

 

   Continuăm sub semnul literei E… Azi deslușim, pentru candidații la puhoiul de alegeri din acest an, câteva concepte dragi lor. Dar, numai în teorie… Când se împart locurile pe listele de tot felul, pentru funcțiile numeroase, bărbații noștri politici bombăne, scrâșnesc din măselele proaspăt implantate. E drept, cam între ei…

   Egalitarismul este o concepție social-politică, se zice utopică, și care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și a consumului personal al membrilor societății. Adică, înseamnă o concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. Ciucociolacii mai au, încă, accese egalitariste, dar au învățat cum să dea cu o mână și să ia cu mai multe. Cică egalitarismul este și o teorie etică despre suma totală a fericirii minus suferința… Una dintre formele lui se numește prioritarism, întrucât se acordă prioritate celor care o duc cel mai rău. Deci, potrivit egalitarismului, este mai bine dacă toată lumea are un nivel satisfăcător al fericirii, decât dacă unele persoane se bucură de condiţii paradisiace, în timp ce altele se află într-o situaţie foarte proastă. Grozavă teoria asta! În egalitarism este important nu doar ca volumul de fericire să fie cât mai mare posibil, ci şi ca fericirea să fie experimentată şi suferinţa neexperimentată de către o cât mai mare parte a populaţiei. Repet, adesea, cuvintele lui Țuțea, fiți fericiți că vă ia mama dracului!

   Ceva și despre egalitatea de șanse între bărbați și femei, adică un drept fundamental care cere ca femeile și bărbații să beneficieze de șanse egale în toate domeniile de activitate. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislației privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalității de șanse în toate politicile comunitare și măsurilor specifice privind promovarea femeilor. În medie, de exemplu, în Uniunea Europeană, femeile câștigă cu 2 euro mai puțin pe oră decât bărbații. Și la noi se vorbește despre „punerea în aplicare a planurilor de combatere a segregării ocupaționale, creșterea nivelului de participare a femeilor la luarea deciziilor în sfera economică”. Pricepuți parlamentari, e sigur că deputatul Ghiță a înțeles perfect cuvintele de mai sus… În fine, nu e un subiect comod, mai ales în lumea de azi în care cine e bărbat și cine e femeie a devenit o realitate mișcătoare și foarte amestecată.

   În concluzie, la tableta de azi, egalitatea în drepturi înseamnă posibilitatea tuturor cetățenilor de a participa la viața economică, politică și social-culturală, fără deosebire de rasă, naționalitate, sex sau religie. Un domn de bine scria că egalitatea este un concept polimorfic, o noţiune cameleonică ce transgresează cu multă naturaleţe mai multe discipline de studiu: de la egalitatea algebrică şi identitatea geometrică în matematică, la egalitatea cantitativă şi teoria relativităţii în fizică şi de la egalitatea-echilibru în estetică până la egalitatea-echitate pe tărâmul ştiinţelor sociale. Prețioasă exprimare, dar e sigur că egalitatea rămâne cea mai naturală, dar şi cea mai himerică dintre noţiunile cu care operează ştiinţele sociale normative. Este unul dintre cele mai vaste şi complexe principii ale dreptului pozitiv și exprimă în acelaşi timp dorinţa individuală a fiecărui subiect de drept de a fi tratat cel puţin la fel de bine ca și cel mai bine tratat, precum şi o concepţie politică a dreptăţii sociale. Îmi imaginez eu niște parlamentari (actuali sau viitori) încercând să citească rândurile de mai sus. Nu se pune problema să le și înțeleagă…