TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…

Azi despre efectul de undă secundară și despre efectul descurajant

   Chiar așa, azi le dau (gratis) mai multe sugestii electorale gânditorilor din fruntea bucatelor, în așteptarea altor alegeri pline de succese. Meritate?

   Mai întâi, despre efectul de undă secundară, adică despre propagarea în mod neașteptat a efectelor unei decizii politice în alte domenii și cu consecințe negative, greu de controlat. De pildă, la zi, poveștile distorsionate cu distribuirea noilor decizii de stabilire a pensiilor cele adânc mărite și, mai ales, cu avertizările sindicale privind mari erori în calculele făcute. Abordarea proactivă a riscurilor reprezintă o cale de urmat pentru orice lider politic, dar e greu să o înțeleagă ăștia cu bacul luat târziu, după ce s-a copt o tranșă nouă de covrigi, la maturitatea biologică cam trecută. Cică este vorba despre mediul in care se desfășoară proiectele politice și impactul riscurilor asupra mediului organizațional al beneficiarilor direcți și indirecți ai proiectului. Adică, noi, amărăștenii alegători… Greu aici, bre ciucociolacilor, nu-i așa? Orice om politic și orice organizație are propriul „peisaj de risc„, reprezentând un set de oportunități de care poate beneficia, alături de provocările care îl pot limita sau ii pot amenința dezvoltarea. Când se inițiază un proiect, există posibilitatea să mărim unele provocări și să pierdem niște oportunități. Ei o fac cu seninătate, care opoziție ar putea să-i sancționeze în zilele noastre? Și, uitați, cât de complicat sună, gândirea bazată pe risc ar trebui să constituie o parte esențială în planificarea dezvoltării societății, astfel încât să poată fi proiectate intervenții de dezvoltare, să sporească oportunitățile și să scadă amenințările la adresa beneficiarilor. Adică a alegătorilor… E foarte sigur că un gânditor plin de logică, om politic de prin Caransebeș, știe să le explice subordonaților impactul unor asemenea situații electorale…

   Alt termen suav-metaforic este efectul descurajant. El se referă la utilizarea tacticilor sau a politicii pentru a intimida sau a descuraja adversarii politici sau criticii de a-și exprima opiniile sau de a acționa împotriva unei guvernări sau a unei puteri existente și mai presupune impactul unei acțiuni sau politici asupra indivizilor sau grupurilor care îi determină să se abțină de la exercitarea drepturilor lor fundamentale de teama consecințelor negative. La aceste tactici, ai noștri sunt mari maeștri. Auziți, cică  efectul descurajant  este inhibarea sau descurajarea exercitării legitime a drepturilor naturale și legale prin amenințarea cu sancțiuni legale. Un efect descurajant poate fi cauzat de acțiuni în justiție, cum ar fi adoptarea unei legi, decizia unei instanțe sau amenințarea cu un proces; orice acțiune în justiție care ar determina oamenii să ezite în exercitarea unui drept legitim (libertatea de exprimare sau alte drepturi) de teama repercusiunilor legale, de pildă. El se referă și la orice constrângere sau amenințare de constrângere (sau de alte neplăceri) ce poate avea un efect de descurajare asupra unui grup de oameni cu privire la un anumit comportament, efect ce adesea poate fi măsurat statistic sau observat în mod clar. Mai mult, termenul efect de descurajare se referă și la urmările înăbușitoare pe care legile vagi sau excesiv de ample le pot avea asupra unor activități legale. Curat înăbușitoare! Și aici suntem experți, sunt numeroase legile de felul acesta, votate în ultimii treizeci și ceva de ani. Termenul este folosit însă, în mod obișnuit, și pentru efectele descurajante legate de creșterea prețurilor, cele legate de corupția din poliție sau cele create de „repercusiunile agresive anticipate”, de exemplu, în cadrul relațiilor dintre indivizi. Un efect descurajant este acela care reduce, suprimă, întârzie în orice mod raportarea comportamentelor abuzive de orice fel. Vă dau un exemplu de adaptare tipic românească și, mai ales, liberală la acest efect despre care scriem aici, prin panourile care anunță cea mai citită carte a secolului, ceva cu un soldat în slujba patriei. Milioane de alegători români așteaptă cu nerăbdare să o citească, între o bere și un mic, toate din ce în ce mai scumpe! Curat efect descurajant!

   În 1644, John Milton a vorbim despre efectul descurajant al cenzurii, spunând: „A nu avea încredere în judecata și onestitatea unei persoane care are doar o reputație obișnuită legată de educație și nu a greșit niciodată, așa încât să nu-l consideri demn să-și exprime gândurile fără un tutore sau un examinator, din teama că ar putea provoca o schismă sau ar putea corupe mesajul, este cea mai mare nemulțumire și jignire adusă unui spirit liber și cunoscător.” Ciucociolacii noștri (încă) rămân spirite libere și cunoscătoare, despre tot și toate. Desigur!