Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…
Azi despre „dușman al poporului”
Iată un termen „exersat” din greu în anii de democrație post-revoluționară… Termenul inamic al poporului sau dușman al poporului a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii bolșevice din Rusia, care denumea oponenții politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri: inamic al muncitorilor, inamic al proletariatului sau inamic de clasă
Un inamic al poporului putea fi întemnițat, deportat sau executat, iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate „rude ale inamicului poporului„, ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale „inamicului poporului„. Să fii prieten cu un inamic al poporului era un motiv suficient de mare pentru a te face suspect în ochii autorităților.
La noi, trecând peste experiențele comuniste, similare cu cele sovietice, dușmanii poporului au aterizat în relieful patriei imediat după ce Ion Iliescu și urmașii lui au confiscat orice urmă de filosofie politică și toate cele… Rațiu, Câmpeanu, apoi regele Mihai și cei pe care-i știm au devenit inamici ai bietului popor eliberat de sub dictatura proletariatului, dar neștiutori întru fețele aprige ale dușmanilor cei noi. De la vadimi la auriții de azi, tot felul de dușmani au fost identificați prin dealurile și câmpiile patriei de moacele vigilente ale iubitorilor de neam și de țară, patrioți umflați cu sânge aprins de glorie daco-getică și nu numai.
Iar săbiile ascuțite pentru apropiatele alegeri prezidențiale și parlamentare vor da la iveală noi dușmani ai poporului, pe care îi vom vedea puși la zidul „dictaturii democratice de tip nou”, fiindcă proletariatul de altădată s-a pierdut, lucrează prin supermarketurile doldora de produse imperialiste sau, cu profituri tot mai mici, pe câmpiile Europei comune, printre șirurile de căpșuni cu gust de plastic răscopt, măsurate din greu de culegătorii de origine controlată.
Facebook
WhatsApp
TikTok
