TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Un glosar cu termeni politici și electorali

Cu amărăciune, pentru ei…

   Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…

Azi despre dezbatere publică, disidență și disparitate de putere

   O dezbatere publică este un proces prin care cetățenii, organizațiile și alte părți interesate își pot exprima opiniile, preocupările și sugestiile și, astfel, pot participa la luarea deciziilor publice prin discuții deschise și transparente. De râs la noi… Care transparență? Șleahta de candidați la alegerile numeroase din acest an se ascunde prin cenușa patriei electorale, unii dintre candidați abia dacă pot lega două vorbe, alții au uitat de mult limba română, dacă or fi cunoscut-o vreodată. Dezbatere publică? Ce să… dezbată, care idei, care proiecte, ce gânduri clare și gata de a fi comunicate alegătorilor? Mai nou, deputații se bat pe coridoarele puterii, la propriu, dezbaterea cu pumnii, deci, cu lovituri în nasurile fine și greu mirositoare ale marilor aleși ai națiunii…

   Schimbăm registrul, trecem la disidență, este o treabă larg exersată de aleșii neamului în ultimii treizeci și ceva de ani. Disidența este o manifestare a unei persoane care e în dezacord cu puterea politică sau are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. Asta ca la… carte! Dacă-i privim pe disidenții noștri de azi și de ieri, ei nu sunt decât niște caricaturi decolorate, niște bosumflați hrăniți cu iluzii de mari personalități, hahalere pline de ifose și aere prețios-ridicole. Exemple? Multe, prea multe pentru a ne încărca memoria cu numele lor…

   Și mai avem azi un termen profund metaforic, suav și însingurat deopotrivă, disparitate de putere, ceea ce înseamnă distribuția inegală a puterii politice în cadrul unei societăți sau unei organizații. Disparitatea mai presupune și nepotrivire, lipsă de legătură, de armonie, de potrivire între elemente. Cam așa, precum între liberali și pesediști… Bine, aproape terminatul domn pas cu pas nu crede în definiții! Dar noi, să credem că lumea ciucociolacilor de azi are o distribuire echitabilă? Între aliații de nevoie, care speră să-și conserve privilegiile, numai o distribuție ca la carte nu pare să fie. În fine, vin vremuri grele, lanțurile de distribuție au ruginit deja, scârțâie, lasă urme grele peste mecanismele puterii. Nu?