Totuși, mizerabile vremuri… E mult timp de când mă războiesc, după cum pot și eu, un biet dascăl de provincie, cu jalnicii oameni politici cocoțați la înălțimea puterii lor nemeritate. Și, iată, la început de an s-a „băgat marfă” și la PNL! Marfă cu sclipici lipicios și ușor fezandată, deopotrivă, adică ceva traseiști politici, direct în structura de conducere a micului partid, aflat la o guvernare întâmplătoare, după cum se vede. Bine, se mai aprovizionară și cu un secretar de stat pe la interne, plagiator dovedit… Și câți vor mai fi, mi-e silă să fac socoteala lor…
De altfel, ar mai trebui să recunoaștem ( la câteva săptămâni de schimbare guvernamentală, după calamitatea Dăncilă ) că guvernul Orban este raportat de cei mai mulți dintre noi la marile ambiții asumate de premier după învestire, ambiții de guvern deținător prin alegeri a unei majorități zdrobitoare în Parlament, ceea ce rămâne o utopie. Am impresia că, refuzând modestia de a se prezenta drept o învestire în contrast cu sprijinul parlamentar, oamenii aduși cumva din eșaloanele secundare ale liberalilor se văd întruchipând schimbarea radicală, spectaculoasă, după șapte ani de Guvernare PSD. Li se pare că ei ar fi radical diferiți de politicile duse de PSD în planul integrității morale, adică un guvern întemeiat pe principiul „un alt fel de politică”. Și ce se vede? De la măsurile luate pe picior, negândite, contradictorii, până la cultivarea clientelei politice… Și mai apare înfiptă în microfon, cu voce sonoră și greu vorbitoare de limbă română, o doamnă, a doua după premier în ierarhie guvernamentală, anunțându-ne că se gândește să propună vârsta de pensionare la 70 de ani. E urmată de șefa peste muncă și ocrotire socială, care îi sfătuiește pe bătrânii pensionari să ceară pensia pe card, deși în 80 la sută dintre localități nu există bancomate. Lelea Safta, de pe ulița din vârful dealului, a și început, cu nepoții ei, procesul de instruire financiar-bancară… Sper să nu am dreptate, dar, dacă nu vor fi anticipate, stând la putere un an, domn Ludovic și ai lui riscă să compromită nu numai PNL, dar și „schimbarea”.
Sunt, așadar, o mulțime de lideri de carton cărora, de câte ori se întâmplă să-i văd, ard de dorința de a le spune cam așa: bă, impostorul are nevoie de o memorie bună, pentru că minciunile sunt adevărurile voastre. Un impostor face tot timpul observații, un om inteligent doar observă tot timpul. Când e la răcoare, impostorul scrie. Zicea bine Cicero, trăim vremuri grele, copiii nu-și mai ascultă părinții, iar impostorii cred că pot să scrie o carte.
Impostorii ăștia, cu tradiție post-revoluționară, pricep greu că aceasta le este calitatea, nu au destulă minte pentru a fi cinstiți. Când apare, prin apropierea lor, un om inteligent, îl poți recunoaște la repezeală, pentru că toți impostorii se aliază împotriva lui.
Spuneți dacă nu e așa? În lumea noastră, o majoritate moare de foame din cauza unei minorități nesimțite. Cam așa spunea și un filosof grec, nesimțirea este cea mai rea dintre toate bolile omenești.
Ar fi o soluție potrivită pentru oamenii cu creier mic, dar gata oricând să se priceapă la toate. S-a demonstrat, de pildă, că dacă stai 14 luni în Antarctica, ți se micșorează creierul. Unor cercetători nemți li s-au analizat creierele, după ce s-au întors, toți pierduseră un procent semnificativ din volumul creierului, mai ales la nivelul hippocampusului, în zona cu orientarea în spațiu și cu memoria. Li s-a mai întâmplat ceva și în cortexul prefrontal, cel care răspunde de personalitate, de luarea deciziilor și de comportamentul în societate.
Păi, vedeți, facem o listă cu oamenii care tot apar mereu la televizor, îi trimitem în Antarctica și, la întoarcere, sunt numai buni pentru alegerile din acest an, cu dimensiuni corespunzătoare la inteligența necesară alegătorului român. Ca să vedeți că se poate și mai rău…
Facebook
WhatsApp
TikTok
