Nici vorbă, nimic despre câini… Câte ceva despre maidanezii cu două picioare, care au invadat ecranele, latră pe voci diferite, mișcă din urechi și umezesc buzele, cu o compasiune mucegăită. L-am văzut pe unul, șef peste capitală, storcându-și, cam greu, lacrimile, i-au curs până la mine în sufragerie, prin sticla televizorului. În șase ani de mare demnitate ce-o fi făcut? Alta, ministru etern, se arăta mirată că o huiduiește lumea pe treptele bisericii, se dusese să-și manifeste compasiunea, numărând ceva voturi meschine prin sertarele genții de mulți euro, atârnată de braț. Un mare alt șef, sub care mi-a trecut un sfert din viață, dădea lecții canine, de la pupitrul cu tricolor, eu nu-i vedeam altceva decât coada înfoiată, agitându-se ritmic prin părțile necunoscute. Ciuvici, tatoi, pavelești, doamne bulai și o grămadă de alte și alți cunoscători încă mai latră, de dimineața până seara, așa mai uită românul de foame, de sete, de Roșia Montana, de prețurile cere cresc pe furiș, de crini ofiliți și aroganțe executive… Prietena mea Norocica a pornit alarma în curtea casei, iarăși trece o salvare pe strada Cetății… Doar un gând, la fel de trist: în mod normal, un om are 24 de coaste simetrice, pentru a-și proteja organele vitale. Totuși, una dintre 1 500 de persoane se naște cu o coastă în plus, aflată între gât și umăr. Pe acestea le văd, de zece zile, agitându-și colții la noi. Căutăm o zgardă?
Facebook
WhatsApp
TikTok
