TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Șefu… era să aveți o scamă!

Am văzut o fotografie care „exprimă” atât de convingător lumea rea în care trăim, încât dezgustul, sila, scârba sunt toate prea mici pentru ceea ce ar trebui să simțim. Un pesedist mai „în etate”, se vedea clar acolo, îi pupa mâna noului președinte al Consiliului Județean Prahova, iar șeful părea fericit, zâmbea satisfăcut, poate că îi curgea transpirația parfumată peste obraji. Cine poate să știe?

Am văzut și pe aici, la noi acasă, șefi lingușiți cu pasiune revoluționară și cu incantații pătimașe, cu dăruire dâmbovițeană leșinată de pasiune adâncă. Să ne înțelegem, lingușiții sunt din toate partidele. Acum câțiva ani, o cucoană blondă ajunsă în vârful puterii a fost așteptată la inaugurarea clădirii renovate a liceului meu de trepădușii locali umeziți de fericire și afectiv-expansivi de învecinarea cu marea blondă a marinarului pleșuv. E drept, azi și lingușiții și lingușitorii stau mai mult la răcoarea beciului și zdrăngănesc cătușele peste moleșeala națiunii. Apoi am auzit incantațiile imbecile ale unui alt lider, care au răzbătut prin pereții Casei Sindicatelor, la promovarea viitorului președinte peste zidurile amorțite ale bătrânei Cetăți de Scaun. Urla nenea acela, ca un orban de marginea drumului… Mai țineți minte? Cineeeee   eeeeeste  președinteleeeee noooostru? Și a cam fost… Acum câteva săptămâni, în plină campanie locală, un mare șef, reales între timp, primea oda nemuririi  într-o sală încărcată de istorie, din partea unui biet artist dependent de sumele alocate de județ, fiecare vers și fiecare sunet ales  au fost dedicate cu pioșenie și îmbăloșată ploconire șefului de le Județ…

Ce ziceți? A linguși, a peria, a măguli, a flata, a șutili, a mâglisi, a pomăda, a tămâia, a milcoși, a se gudura, a oblatisi… Scuzați de vorbă grea, de fapt a linge… Și toate se fac cu vorbe mierluitoare…

Desigur, trebuie să ajungi șef, să ai o poziție importantă, ca să se ploconească în fiecare dimineață subalternii îngrădiți în privilegii mărunte. Întotdeauna un lingușitor autentic e și un „pârâcios”, o slugă servilă, dar mereu arogantă cu cei de sub el. Da șefu, sigur șefu, excepțională idee șefu, ce bine vă stă cu noua cravată etc. Și el, lingăul, are mereu fața zâmbitoare în apropierea șefului, deși îl chinuiește o criză de bilă ( și debilă) de vreo câteva zile.

Câteva vorbe și pentru idolii locali… De obicei, lingușitorii nu-i amăgesc decât pe proști. Un filosof grec spunea că e mai bine să dai peste corbi, decât peste lingușitori. Cei dintâi te mănâncă după ce ai murit, iar ceilalți te mănâncă de viu. Atunci când ai o funcție mare e bine să ai urechi care să asculte mai degrabă îndrăzneala și cuvintele adevărate, decât lingușeala.

Șefu ( de la primărie, de la prefectură, de la palatul puterii, de unde vrei matale…), șefu, zic, era să aveți o scamă!