Terminăm azi și cu mărunțișurile vieții noastre, sunt atât de multe încât e inutil să le invocăm prea des, tot nu prea are nimeni răbdare să asculte.
Totuși, gata, ne-a anunțat ciobanul suprem din Pipera, înțeleptul cu operă de pușcărie că „mai sunt 40-50 de ani și vine sfârșitul.” Singurii care pot ține această lume în viață sunt călugării ortodocși, prin rugăciunile lor. Filosoful cu palat aurit și cazier adânc spune că: „Mai sunt 40-50 de ani și vine sfârșitul. Nu ne mai lasă Domnul! Ce să facem? Ortodoxia, așa cât este, mică, ne ajută. Călugării iau lumină de la îngeri, iar viața călugărească este lumina lumii. Lumea, fără viața monahală a călugărilor ortodocși, s-a închis. Salvarea lumii de aici vine, ei se roagă pentru toată lumea, pentru păgâni, pentru musulmani, pentru toată lumea. Dumnezeu ține lumea pentru rugăciunile ortodoxiei”…
Asta e, închis zile întregi la Biblioteca Universitară din saivanul întins în spatele reședinței sforăitoare, autorul cu operă de pușcărie l-a învățat primele litere din alfabet și pe soldatul credincios din preajma lui, unul luțos și devotat, să se roage pentru oile țurcane. O căcărează uriașă se rostogolește peste faptele noastre mărunte și fără rost.
Noi, pe aici, mai puțini atinși de aripile îngerilor, cu locație prin Pipera merinoasă, ne pregătim de patru runde electorale. Uitați-vă bine, e o nerăbdare încrâncenată pe figurile obosite! Cu chipurile tot mai aurite, mărșăluim spre marginile lumii. Și. din păcate, tot despre amănuntele vieții noastre este vorba, ei au reușit să facă din fiecare ceas al existenței noastre un mărunțiș zornăitor, un rest care păcălește buzunarele, o pală de vânt anemică și uscată. Hăhăitul marcă înregistrată al gânditorului din Pipera se așterne peste microfoanele care-l caută cu nesimțită frecvență și ni-l vâră constant în auz, în văz, în zer, în saramură etc.