TABLETA DE LUNI – Ionuț Cristache – Scrisoare deschisă de tot…

Magazin Orient

… pentru un ceva mai tânăr amic și foarte bun coleg de cancelarie. Dragul meu, așa cum știi, am evitat orice discuție „politică” în aerul apăsător și, uneori, rece al încăperii școlare în care ne vedem în fiecare săptămână, de foarte mulți ani. Eu recunosc și că am fost, în ultima vreme, cam nedumerit de încrâncenarea ta metafizică și înalt lipsită de toleranță și de argumente raționale. Ai, de fiecare dată, un singur răspuns despre vremurile tulburate de incompetenții care ne conduc astăzi: uită-te, zici, la cardul tău, am primit bani mai mulți la leafă… Și ești chiar fericit, prietene, e un chip radios pe care-l așterni peste tristețile acestui anotimp scufundat în înghețuri tulburate de ceață. Zic și eu!

Ai dreptate, e inutil să mai încerc să-ți povestesc despre puterea de cumpărare, despre valoarea banilor, despre inflație și despre cursul de schimb valutar. Despre deficitul bugetar nici nu mai încerc să-ți spun câte ceva, nu mă auzi, tu ai cardul în fața ochelarilor înguști și îți este de ajuns… De altfel, e foarte sigur că vom rămâne la fel de buni amici, chiar și dincolo de inutila mea „instruire” economică. Totuși, dacă ai „puțintică răbdare”, poate că duci până la capăt scrisoarea mea atât de deschisă, din această dimineață de luni.
Ceea ce se întâmplă acum, față de ceea ce se întâmpla pe vremea lui Iliescu este mult mai greu de suportat. Atunci părea să mai existe o umbră de speranță, dar astăzi este un timp umilitor, pentru noi toți, prin vulgaritate și prostie, prin interesul „ăstora” care ți-au umplut ție cardul cu bani în proces de rapidă devalorizare, cu dorința de a-i scăpa de închisoare pe delicvenții lor celebri. Zici că nu te interesează, tu ești fericit că ți-a crescut… netul! Totuși, așa cum spunea o mare poetă, nu se poate să nu vezi și să nu înțelegi că este vorba efectiv de lucruri de viață și de moarte, de degradarea societății. Și, mai zicea ea, în anii 90 țara era împărțită maniheist în două părți, acum este împărțită în mii de părticele. Îi auzi și tu pe elevii noștri (buni, serioși, dar scufundați de îndoielile celor ca noi): când terminăm plecăm. Proiectul lor de viață e să plece. Emigrarea, ca proiect de viață… Până la urmă, văd că tu ai certitudinea, totul se reduce la banii de coșniță. După ce vor mai crește prețurile și va scădea tot mai mult puterea noastră de cumpărare, vei vedea, poate, și tu, că majorările de salarii nu au dus la nimic. De altfel, este clar că „politicienii” de la putere se bazează pe cumpărarea maselor prin mărirea salariilor și pe cumpărarea lumii politice.

Știi, prietene, cum se spune? Când toți sunt vinovați, nimeni nu mai e vinovat. Îți trimit și un fragment dintr-o carte pe care o scriu acum: Timpul nostru a început să trădeze sufletul din cauza acestui trai liniștit, probabil că asta și aștepta. Uneori, noaptea prevestește ceva rău, două jumătăți pustii de lună au apărut pe fereastra camerei de la drum, în care focul se stinsese de mult în sobă și se făcuse frig. O auzea pe bunica în camera de alături, ofta și vorbea prin somn, se mișca greu spre bucătărie, să mai pună un lemn la soba cu plita încinsă, pe care apa fierbinte nu se termina niciodată. Așa e și cu noi, își amintea cuvintele vărului plin de trufia singurătății din satul părăsit de oameni, grijile trebuie să ne rămână întregi.

Altfel, dragul meu amic și coleg de cancelarie, vorbele bune valorează mult și costă puțin. Și, desigur, cel mai bun vin sec din 2019 e tot al tău…

Valeriana Comedie




Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro