Ei sunt, toți, mai vechi, mai noi, cu siguranță și cei ce vor veni… Îi numim (aproape ilicit…) oameni politici, demnitari, miniștri, parlamentari etc. Și sunt totuna cu rușinea sau, mai precis, cu nerușinarea…
Despre rușine, așadar… I se mai spune sfială, jenă, reținere, sfiiciune, ocară, batjocură, ofensă sau, în alt sens, umilință. A fi rușinea cuiva mai înseamnă și a fi un om de nimic. Nicolae Iorga scria că, probabil, cea mai mare rușine este aceea pe care nu o vede nimeni, rușinea de tine însuți.
Să facem și puțină filosofie; un mare gânditor contemporan afirma că ideea perfectului nu e o idee, ci e o dorință, este întâmpinarea celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea. Acest fel de a te măsura cu perfecțiunea infinitului nu este, așadar, o construcție teoretică. Cum ar fi să te rușinezi de propria imoralitate? Și iată una dintre treptele scării la capătul căreia te vei rușina chiar de moralitatea ta. Altfel, nimeni nu a murit încă de rușine! Esop îl îndemna pe fiul său să nu-i fie rușine să facă întotdeauna ceea ce e bine. Ce vremuri… Spune-le toate acestea nerușinaților de azi! Sau de ieri?
Primul cârmuitor de după evenimentele din decembrie 1989 e intrat adânc în… istorie, era să zic altfel, nu mai e viu, dar mai gândește, încă, prin urmașii lui, despre țară și popor. Mândru viitor… I-aș fi spus bătrânului comunist că Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, ca să asculte mai mult și să vorbească mai puțin. Dar e de ajuns, ar fi fost fără rost.
Să taci bine e mult mai greu decât să vorbești bine, zice un vechi proverb. Noroc că atâta vreme cât există rușine, va exista și cinste. Un celebru personaj rostea din mijlocul scenei: aș putea să trăiesc mai bine, dar mi-e rușine…
Facebook
WhatsApp
TikTok
