Domnule Ministru al Educației și al Învățământului,
Subsemnatul, profesor vechi și disciplinat în școala românească pe care o conduceți, mă simt indignat și mâhnit de oamenii răi care vă atacă pentru limba română pe care o folosiți în declarațiile publice. Sunteți un absolvent de studii superioare, de masterat și, în curând, doctoratul se împlinește și el. E drept, v-am auzit și eu la televizor, vorbeați liniștit despre hoțiile de la Arad și duduia care vă punea întrebări a îndrăznit să vă corecteze… Să-i fie rușine, cum să faci atâta tevatură pentru un biet dezacord nevinovat?
O doamnă profesoară scrie chiar despre ceva din ciclul „noi nu ne temem de ministrul Educației, ci de educația ministrului”. Rea lume, domnule ministru… Ați zis așa: „Este o palmă pe care câțiva inconștienți din acest sistem O DĂ în momentul de față învățământului universitar din România pentru că noi ne luptăm CU internaționalizarea universităților din România…. Totuși eu nu credeam că mai există în secolul acesta, la nivelul acesta, după 27 de ani de integrare în Uniunea Europeană… E trist că încă sunt inconștienți unii colegi… Eu mi-aș dori să fie un caz izolat și totuși dacă eu mă înșel în dorințe sper CĂ CEi care se gândesc să mai practice metode de genul acesta să plece din sistemul de învățământ universitar pentru că nu fac decât un bine României.”
Vedeți, inconștienții E mai mulți, iar ăștia DAU palma, dar stă reforma în învățământ într-o biată soluție dezacordată? E drept, noi ne luptăm PENTRU și nu CU internaționalizarea universităților, dar prea fac oamenii răi valuri între prepoziții și alte chichițe ale limbii noastre complicate. Pe care o vorbim..
D-aia zic, să scoatem acordul păcătos dintre subiect și predicat din programa școlară… Orice reformă începe cu „spațiile mici”… Cu mare stimă, domn ministru… Un dascăl din județul Târgoviște…