TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Nevoia de poveste (1)

Totul începe cu o poveste… Am scris, în ultimii ani, multe povești, în romane publicate cu o „destinație” precisă, elevii mei. Știu că le-au citit, știu că au umplut de fiecare dată sala mare a Teatrului Tony Bulandra, la spectacolele speciale, ca un fel de ceremonie atipică, mereu prezentate de prietenul meu, actorul Puiu Jipa.

Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea, spunea Freud, de altfel, atunci când vorbim, spunem o poveste, atunci când ascultăm aducem o mângâiere. Iar un poet scria că în fiecare  picătură de apă e o poveste de viață. Și, să nu uităm cuvintele lui Hans Christian Andersen, viața însăși este cea mai bună poveste.

Cu peste 30 de ani în urmă, am citit o poveste pe care n-am uitat-o niciodată și pe care mi-aș fi dorit să o scriu eu. Încerc să v-o spun acum… Un bărbat pricăjit, de 62 de ani, era tot mai gelos. Avea o nevastă de o frumusețe impresionantă (așa scria în povestea aceea), de „abia” 45 de ani, era grațioasă, cu proporții ideale, voioasă etc. O splendidă pulpă de piersică, o femeie din care să tot mănânci… Tot în poveste scria așa… Unde? Într-un sat uitat de Dumnezeu, într-o prăpădită de pată albă de pe hartă. Autoritățile au avut ideea de a zăgăzui râul din dreptul satului, pentru a construi un lac de acumulare, dar puținii locuitori au protestat și s-a renunțat la idee. Și a apărut un mic industriaș, care a înființat o întreprindere pe bază de izocianați, la marginea cătunului, în care au găsit de lucru majoritatea bărbaților din apropiere. Se montase o instalație pentru fabricarea de spumă din poliuretan, un produs elastic, nedeformabil, folosit ca material de izolare în construcții.

Eroul din poveste lucra și el tot în fabrică, era paznic de noapte, toată fabrica era a lui, de seara până dimineața. Oamenii îl tachinau adesea, în legătură cu nevasta lui mai tânără. E numai a ta? îl întrebau ei. Bărbatul se uita tot mai des noaptea, în tăcerea aceea stranie, la casele adormite din vale, acolo unde era și nevasta lui cea frumoasă, în dormitorul de la etaj. Într-o noapte, răpus de gelozie, s-a târât spre mica șură din spatele casei lor, s-a urcat pe o scară și a ajuns la fereastra dormitorului. Nevasta lui cea tânără, zicea în poveste, avea… deasupra un bărbat necunoscut.

Paznicul nostru a coborât greu de pe scară, era ca un animal rănit de moarte, dar nehotărât. A ajuns la fabrică, s-a dus în camera de control, știa cum funcționează totul pe acolo. Materie primă era destulă, a târât spre exterior furtunurile uriașe, apoi a pus în funcțiune producția de spumă de poliuretan, iar stratul alb a devenit tot mai gros și mai lat, coborând spre casele din vale, s-a urcat peste geamuri, peste etaje, peste acoperișuri…

Are să fie drăguț, și-a zis bărbatul, de la înălțimea fabricii pe care o păzea, uitându-se înduioșat (așa scrie în poveste) la zăpada albă, care dăruia nopții întunecate o enigmatică aură luminoasă. Oarecum absent, s-a mai gândit și la nevasta lui și, mirat, a simțit în gură gustul amar al unei lacrimi

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro