Pesedist, liberal, uselist, udemerist etc… De oriunde l-ai alege, e la fel, ca o alergie pe un fond de imbecilitate. Neputinței, la noi, i se mai spune și sictir. Adică afecțiune, boală, impotență, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie… Neputința este atunci când nu poți, nu pentru că nu vrei sau nu știi, pur și simplu nu poți. Ăștia sunt supraneputincioși, ei nu vor, nici nu știu, fiindcă e ușor să vindeci sărăcia în bunuri, dar sărăcia duhului e cu neputință de tămăduit.
Li se potrivește pilda următoare… Dacă îți cresc aripi, cei mai mulți dintre oameni nu te vor învăța să fii cu tine însuți, să zbori cu ele. Unii ți le vor rupe, ca să ajungi solidar cu neputința lor. Alții îți vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, pentru că nicio zi nu te poate desface din lanțurile lumii pe care ei o cârmuiesc. Cum? Strâmb, arogant, murdar, neputincios… Cum să fie ei sinceri cu ceilalți, când nu știu să fie sinceri cu ei înșiși? Au și neputința de a reda o emoție prin cuvinte. Nu aștepta de la ei să-ți dea ceva înapoi…
Neputința politicianului român, de la putere sau din opoziție, fără deosebire, este o întrebare cu atât de multe răspunsuri încât atunci când începi să le înțelegi dispari în ceața prăbușită peste mulțime. Îi privești și știi că nimic nu mai are rost, că totul este deșertăciune și praf în vânt. Și devenim, ca și ei, neputincioși.
Facebook
WhatsApp
TikTok
