TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”. Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXXV. Despre încăpățânarea lor…

    E o altă „calitate” a lor, exersată cu o consecvență demnă de o cauză mai bună. A fi încăpățânat înseamnă a stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; se mai spune a se îndărătnici, a se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. Dar pentru ce idei se ambiționează ei, oare? Li se potrivesc de minune și niște regionalisme: a se nătângi, a se încâina.

   Ciucociolacilor, li se poate adresa un moralist, încăpăţânarea este o prostie ridicată la pătrat! Cum să le spui că a fi hotărât înseamnă a nu renunţa la voinţă, dar nu şi la încăpăţânare? Încăpăţânarea este semnul obişnuit al prostiei şi ignoranţei, zicea Michel de Montaigne. Eşti pedepsit când te încăpăţânezi să ocupi un loc fără rost? Ai noștri, nu prea sunt. Chiar așa arată cei mai mulți dintre ei, ca un copac desfrunzit, care se încăpăţânează să freamăte. Dacă ne-am putea mărgini să privim, ne îndemna Emil Cioran, din nenorocire, ne încăpăţânăm să înţelegem! Un filosof francez ne mai îndemna să pornim în direcţia opusă încăpăţânărilor noastre şi aproape întotdeauna drumul acela va fi un drum bun.

   Pot dumnealor să priceapă că una dintre cele mai mari piedici în găsirea adevărului este încăpăţânarea omului care crede că ştie şi cunoaşte totul? Nu pot, ei au aflat adevărul absolut, ni-l trimit și nouă mereu, prin legile lor, prin ordonanțele lor etc. Înțeleg greu că timpul este cea mai încăpăţânată iluzie. Așa, ca o mică paranteză, se poate spune că încăpăţânarea chiar are şi unele părţi bune, știi întotdeauna la ce o să te gândeşti mâine. Numai că, ar trebui să le reamintim subiecților noștri cuvintele lui Constantin Noica: câte vieţi valabile nu se susţin prin calităţi minore, chiar prin defecte: încăpăţânare, ambiţie, orgoliu; totul e bun, chiar lucrul vinovat, cu condiţia să nu întârzii la el; totul e rău, chiar lucrul bun, dacă întârzii. Încă îl mai văd în fața ochelarilor mei, pe o scenă mare, pe Radu Beligan, care rostea cu tristețe: „Nu vă încăpăţânaţi sa cuceriţi marile premii, mulţumiţi-vă cu bucuriile mărunte, ele există pentru fiecare dintre noi  din plin…”

   Știu eu niște dregători de azi cărora tare le-aș mai da o temă pentru acasă, să comenteze, de pildă, acest citat din Andrei Pleșu. „Prostul e cineva care ştie, e sigur, n-are dubii. Dacă eşti atent îţi şi explică. Dacă nu înţelegi sau dacă nu eşti de acord… eşti prost.”  Sau pe acesta, din Octavian Paler: „Persistenţa este însuşirea omului viteaz din fire, încăpăţânarea este partea oamenilor mărginiţi.” Tocmai de aceea, le reamintesc lor că întotdeauna câștigi lupta cu gândurile atunci când renunți la egoism. Încăpățânarea este opinia neclintită și de neschimbat a celui îndărătnic, omul încăpățânat nu ascultă decât de propria sa părere și se luptă din răsputeri pentru a și-o impune, cu toate că este nechibzuită și puerilă; este ignorantă și vulgară.

   Aristotel spunea: „Îndărătnicii sunt cei care nu-și urmează decât propria lor opinie, cei ignoranți și mitocani.” Cei încăpățânați sunt, de regulă, înfumurați, iubitori de vrajbă, necruțători, certăreți, egoiști. Persistă să-și impună opinia lor în detrimentul adevărului și a ceea ce este de folos. Nu le pasă de adevăr, de ceea ce este corect și drept; contrazic pe toată lumea în aceeași măsură, dar nu au obiceiul să contrazică în chip întemeiat. Îi recunoașteți?