TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”. Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXXII. Despre zgârcenia lor…

 

   Azi, cu ceva zgârcenie de luni, despre a lor! Nu cred că „subiecții” îndreptărilor mele morale, ajunse către final, merită prea multă atenție, e o cauză pierdută de mult. Facem, totuși, o mică încercare simbolică și fără speranțe serioase.

   Și chiar le-aș spune că acela stăpânit de lucrurile materiale întotdeauna este stăpânit de întristări şi de nelinişte, pentru că, pe de o parte, tremură să nu-i fie luate acestea, iar, pe de alta, să nu i se ia sufletul. Aiurea, îi vedeți atât de preocupați de „treaba” cu sufletul? Se spune că nu există om mai înţelept decât cel milostiv, prin urmare ei nu sunt înțelepți…

   Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară. Bre, ciucociolacilor, a spus-o Aristotel! Ați auzit de el?  Să vă mai ajut, zgârcitul pierde totul, vrând să câştige totul și ce-a nimerit in mana zgârcitului e ca și pierdut. Zgârcitul și din nisip vrea să facă frânghii, iar cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă. Pentru că zgârcitul are două mâini, una lungă, cu care vrea să ia și alta scurtă, cu care ar vrea să dea.

   Se spune că zgârciţii îngrămădesc la avere, ca şi cum n-ar trebui să moară niciodată, iar cei risipitori cheltuiesc, ca şi cum ar trebui să moară imediat. Sacul zgârcitului gură n-are şi al risipitorului fund n-are, zice un proverb românesc Nu nevoia, ci mai curând belșugul naște zgârcenia, credea un moralist francez. În casa zgârcitului nici şoare­cii nu se duc. Știu o replică dintr-un text dramatic cunoscut, când îi dai, îi fată iapa, când îi ceri, îi moare mânzul. Vă mai amintiți cum spunea Tudor Mușatescu? Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine. Pentru că zgârcitul ştie cât are, dar nu ştie cât îi trebuie.

   Să le mai spun tot lor, zgârcitul seamănă cu măgarul încărcat cu aur şi care se hrăneşte cu paie. Zgârciţii sunt asemănători albinelor, ei muncesc ca şi cum ar trăi o veşnicie. Săracul Democrit, ce-ar mai fi zis dacă-i vedea pe ai noștri?

   Gata, mai cu zgârcenie despre dumnealor!