TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”. Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXX. Despre rigiditatea lor…

 

   Așa îi vedem pe cei mai mulți dintre ei, rigizi, statui de carton, imobili în gândire și în fapte. Rigiditatea, în general, este o proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care se exercită asupra lor, iar rigiditate dielectrică este o proprietate a unui mediu rău conducător de electricitate de a nu fi străpuns sub acțiunea unui câmp electric.

    Pentru ciucociolacii noștri, pentru mintea și acțiunea lor, rigide în tot și în toate, este lipsă de flexibilitate, înțepeneală totală, e o „coagulare a proteinelor musculare”. Bine, ei cred că e și asprime, austeritate, duritate, intransigență, severitate. Doar că e așa când le convine. Cu alții, cu legile proaste pe care tot ei le fac, niciodată… Rigiditatea lor e un formalism de mare clasă.

   Păstrând o poziție rigidă, inflexibilă față de nevoile alegătorilor lor, oamenii noștri politici au senzația că ceilalți le subminează autoritatea. Dar, de fapt, ei nu sunt interesați atât de mult de această relație, a avea răbdare și a avea deschidere către cei din jur presupune efort, iar ei nu sunt capabili să îl facă.

   Cei mai mulți dintre ciucociolacii noștri suferă de sindromul persoanei rigide. Se spune că acesta reprezintă un caz la un milion de oameni, Medicina greșește, proporția românească e alta, cu totul alta… Și vorbim aici despre gândirea lor, despre comportamentul lor decizional, adică despre misterul pe care îl ascunde rigiditatea lor mentală.

   Rigiditatea mentală e păguboasă, te împiedică să ai acces la informaţia de calitate, te ţine blocat în autosuficienţă. Unii o numesc, simplu, prostia de a persista în eroare şi a rămâne blocat în ea. În urma unui eşec, a unei căderi, a unei înfrângeri, e nevoie să te ridici şi să mergi, pur şi simplu, mai departe. Ei merg mai departe, dar în genunchi, ploconiți în fața șefilor de duzină pe care îi au. Și au o percepţie falsă asupra realităţii, o deformare a ei, după tiparele disfuncţionale pe care deja le-au rulat între două etape de campanii electorale. Rămân cu prejudecata sau convingerea falsă în care sunt prizonieri şi refuză să mai iasă de acolo. Realitatea lor devine mai importantă decât lumea din jur, decât realitatea noastră.

   Se știe, opusul rigidităţii mentale e flexibilitatea, adică deschiderea la nou, doar că realitatea doare, pentru că începe cu înfruntarea adevărului construit chiar de dumnealor. Adesea, greşelile au fost atât de dureroase, încât ei aleg să mintă mai departe, neagă realitatea pentru a nu accepta că au greșit. Rigiditatea lor mentală îi ţine captivi, dar problema e că ne ține și pe noi, deopotrivă. Ei nu acceptă că e nevoie de schimbare, îi sperie, nu-și asumă riscul unor noi încercări, renunță înainte a începe.

   Cum ar putea să priceapă ei un vechi proverb indian: mai bine lupţi cu un tigru în câmp deschis, decât cu şarpele ascuns în iarbă? Puţini dintre ei sunt dispuşi să vadă lumea cu alţi ochi. Prin ochii altora, spre exemplu! Chiar așa, li se potrivește expresia despre sindromul omului înțepenit și rigid!