TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”. Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXVIII. Despre lenea lor… (prima parte)

 

   De câte ori îi văd, pe unii dintre ei, am mici tendințe moralizatoare, deși sunt convins de lipsa lor de efecte. Lenea, bre, le-aș spune, (pentru că „domnilor” ar fi prea mult0 este denumită înclinația unei persoane căreia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească și se complace în inactivitate. Un economist scria că lenevia este rezultatul faptului că oamenii se preocupă, în special, de efectele plăcute și imediate ale acțiunilor lor, mai degrabă decât de consecințele potențial negative pe termen lung; altul chiar spunea că „a cheltui muncă este considerat dureros, a nu munci este considerat drept o stare de lucruri mai satisfăcătoare decât a munci”.Și, chiar așa, a munci implică o antiutilitate.  Lecția aceasta e bine învățată de către mulți dintre liderii noștri de carton.

   Bine, știu că „filosofia” de mai jos le-ar fi pe plac… Lenea e văzută și ca un factor de progres al omenirii. De vrei sfat pentru vreo treabă, / mergi pe leneș de-l întreabă, zice un proverb românesc. Un scriitor american afirma că „progresul nu este realizat de către cei care se scoală devreme, este realizat de oamenii leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva.” Unora dintre ciucociolaci le place, nu-i așa? Un sociolog chiar a clasificat oamenii politici în patru categorii: prost și leneș, inteligent și harnic, prost și harnic, inteligent și leneș. Tot el afirma că lenea singură nu este productivă, ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lideri într-o organizație. Ei, da, iată o lecție învățată și de ai noștri!

   Se mai spune și că lenea este un simptom și chiar că inactivitatea ar putea fi cauzată genetic. Dar și că lenea lungește viața. Se explică pe larg faptul că toți oamenii posedă o cantitate limitată de „energie vitală” și că viteza cu care aceasta este consumată determină precis speranța de viață a fiecărei persoane. Iată o constatare pe care ar putea, ei, s-o vâre în programele politice de anul viitor… Mai ales că, am citit eu  pe undeva, cu moderație lenea are și efect terapeutic, Creierul este degrevat de sarcina grea de-a coordona motoriu cele 639 de grupe musculare ale omului, de-a ține în echilibru cele peste 300 de articulații și, în pacea siestei, se găsește loc pentru aptul rolul greu de-a gândi. Corect, oamenii politici numiți în tot felul de funcții, după gradul incompetenței lor, au un sprijin serios, din acest punct de vedere.

   Un mic moralist cu ifose filosofice se întreba: în fond, cine a stabilit că lenea e un mare defect al omului, cine spune că trebuie să zumzăi toată ziua în jurul stupului, cine spune că trebuie să trudești, cum se contorizează munca, de fapt, sau ce înseamnă să fii un om harnic, să dai cu sapa, să fii strângător, să faci bani, să freci computerul toată ziua?

   Lenea, spune un proverb românesc, îl face pe bogat a i se urî şi pe sărac în nevoi a se târî. Lenea slujeşte omul ca omida pomul. Trândavul se pricepe la trei lucruri: să mănânce, să doarmă şi să se supere. Lenea caută de lucru, dar nu doreşte să-l găsească. De la sobă până la foc pentru leneş e mult loc. În casa leneşului întotdeauna e sărbătoare. Leneşul fuge când e vorba de muncă, dar vine cel dintâi când e vorba de mâncare. Și așa mai departe…

   Tot așa, se mai spune că cea mai grea muncă este să devii leneș, pentru că lenea nu este altceva decât obiceiul de a te odihni înainte de a fi obosit. A fi leneș și a fi sărac au fost, dintotdeauna, reproșuri și, din această cauză, fiecare om se străduiește, cât poate, să își ascundă sărăcia de ceilalți și lenea de el însuși.

   Emil Cioran afirma chiar că lenea este un scepticism al cărnii. Pe cel care doarme îl poți trezi cu o singură strigare, pe cel leneș nici cu o goarnă, nici cu o tobă nu îl trezești. Tudor Mușatescu credea că cele mai obositoare zile sunt cele în care n-ai făcut nimic. Nu i-a cunoscut pe ai noștri! Singurul lucru rău în a nu face nimic este că nu poți ști niciodată când ai terminat ceva. Lăsă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată, ne îndemna Pablo Picasso. Într-o celebră piesă de teatru se rostea din mijlocul scenei: trântorul și pe Allah îl scoate din răbdări. Încetează să dormi, treci la muncă, vei avea destul timp să dormi după ce vei muri.