TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”. Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXVII. Despre minciunile lor… (prima parte)

 

   Ce subiect generos! Minciunile lor, de peste 30 de ani, ne-au umplut zilele și nopțile cu vorbe măsluite, cu ochi bulbucați, cu figuri contorsionate și, toate, cu grija patriei în față. Tot lor le spun, deci, că: mincinos pe mincinos nu se înșală, minciuna se afundă în apă ca glonțul, când vei îndepărta orice patimă de la tine vei cunoaște adevărul mai bine, adevărul nu trebuie arătat gol, ci în cămașă, e mai greu să asculți minciuni decât să minți, a ars casa mincinosului și nimeni n-a crezut… Mai vreți?

   Dacă ai cunoscut vreodată adevărul, dacă l-ai văzut, nu te poți înșela asupra lui, căci el este  mic și nu e important dacă l-ai văzut în vis sau în realitate, credea F.M. Dostoievski. Și așa se spune, că atunci când minciuna are întâietate în fața adevărului, viața este amară și plină de necazuri. E de ajuns să ne uităm în jurul nostru… Platon credea că minciuna în vorbe nu-i altceva decât expresia stării interne a sufletului. Da, numai să-l ai, ei nu par așa, de cele mai multe ori… Oamenii noștri de partid și de stat au aflat repede că promisiunile sunt cele mai dulci minciuni. Dar, și când au aflat!

   Cea mai mare pedeapsă în această lume pentru un mincinos este faptul că și adevărurile pe care le spune sunt respinse, iar o minciună are puterea să păteze o mie de adevăruri. Un personaj celebru zicea că e mai bine să fii pălmuit cu adevărul, decât sărutat cu minciuna, iar Lincoln afirma că poți păcăli pe unii oameni tot timpul și pe toți oamenii câteodată, dar nu poți păcăli toți oamenii tot timpul. Deși, după experiențele noastre electorale (și vin altele în curând…) nu s-ar zice! Drept este că, toți consumăm minciuni când inimile noastre sunt înfometate. Dacă spui adevărul, devine parte din trecutul tău, dacă spui o minciună, ea devine parte din viitorul tău. Ce slogan electoral ar putea să fie aici, pentru ciucociolacii de azi!

   Când adevărul e înlocuit de tăcere, tăcerea e o minciună, mai spunea cineva, iar Tolstoi afirma că orice e mai bine decât minciuna și amăgirea. Iar în platformele politice ale partidelor noastre ar trebui să scrie că aceluia care își permite să spună o minciună o dată îi va fi mult mai ușor să spună o minciună a doua oară. Cel mai rău aspect al faptului că ai fost mințit e că nu ai meritat adevărul, iar oamenii politici ar trebui să priceapă că niciodată nu trebuie subestimată abilitatea alegătorilor de a recunoaște o minciună atunci când o aud. Doar pentru că ei nu le spun că sunt mințiți nu înseamnă că i-au  păcălit la nesfârșit.

   Un proverb vechi zice că o minciună are multe versiuni, adevărul una singură. Ipocriții sunt cei care încearcă să convingă lumea și pe ei înșiși că sunt oameni de calitate, în timp ce continuă să facă meschinării în fiecare zi. O minciună nu devine adevăr, ce e greșit nu devine corect și răul nu se transformă în bine, doar pentru că majoritatea le acceptă. Tot ciucociolacilor noștri le-aș reaminti că adevărul doare o singură dată, dar o minciună doare de fiecare dată când ți-o amintești. Iată, bre „cârmaci de carton”, Epictet spune că mincinoșii sunt cauza tuturor păcatelor și crimelor din lume. Minciuna se face cu ajutorul cuvintelor, dar și cu tăcerea. Mai ales că, se știe, cea mai mare pedeapsă în această lume pentru un mincinos este faptul că și adevărurile pe care le spune sunt respinse.

   De câte ori îi văd pe liderii de azi (așa era și cu cei de ieri…) mă gândesc că „șefului” care își permite să spună minciuni repetate, ar trebui să i se arate obrazul gros și rotofei, dar cine   s-o facă? Repet, un om adevărat va fi onest oricât de dureros ar fi adevărul, un laș se ascunde în spatele minciunilor de fiecare dată.