TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.

   Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XXVI. Despre incertitudinile lor și ale noastre…

 

   Incertitudinea e principiul lor de viață, dar și de guvernare a țării. Din păcate, se întinde și peste noi, ceilalți.

   Păi, gândiți-vă, incertitudinea este o situație în care informațiile sunt incomplete, e o stare de nesiguranță cu privire la viitor, cu privire la posibilitatea de a obține rezultatele  dorite. Trăim toate acestea din plin, pentru noi e o stare de nesiguranță și pentru prezent, ce să mai vorbim și despre viitor…

   Se spune că, spre deosebire de incertitudine, riscul are de-a face cu probabilități cunoscute, probabilități ca rezultatul să nu corespundă obiectivului dorit. Riscul ciucociolacilor noștri e dincolo de orice estimări posibile, e pragul de care ne lovim în fiecare dimineață. Pentru subiecții moralei noastre de fiecare zi de luni, incertitudinea apare în situații parțial observabile sau nu, dar cu siguranță din cauza ignoranței și a indolenței lor.

   Să insistăm, incertitudinea este o stare de a avea informații limitate, în care este imposibil de a descrie exact situația actuală, un rezultat viitor sau mai mult decât un singur rezultat posibil. În economie, de pildă, Frank Knight a făcut distincția între risc și incertitudine; aceasta din urmă fiind un risc care nu se poate măsura, nu este posibil de a fi calculată și este numită și incertitudinea knightiană: Numai că teoria e lovită în miezul ei, dacă ne gândim la incertitudinile din economia și politica românească, toate aplicațiile sociologice pălesc. Adică sunt… incerte!

   Tot lor, ciucociolacilor de la guvernare, le-aș mai spune și că incertitudinea este o proprietate a relației dintre informație și cunoașterea celui care ia decizii. Astfel, principalele surse care generează incertitudine sunt calitatea informațiilor, subiectivitatea deciziilor, imprecizia, informațiile incomplete, datele incomplete etc. Îi obosim prea tare, le accentuăm incertitudinile lor definitorii!

   Tot așa, se mai spune și că excesul de încredere este una dinte cele mai periculoase situații în luarea deciziilor. Vedeți orice ministru care umple ecranul televizorului cu prognozele lui super-optimiste! Neclaritatea sau ambiguitatea sunt uneori descrise ca „al doilea ordin de incertitudine„; se lipește teoria peste orice ordonanță guvernamentală.

   Un alt concept ieșit parcă din acțiunile politice ale marilor bărbați de partid și de stat este intoleranța la incertitudine, adică o componentă a îngrijorării, a stării de anxietate. În cazul unor amenințări directe, imediate și concrete, frica reprezintă un răspuns comun. Tot pentru ciucociolacii noștri: oamenii care sunt intoleranți la incertitudine au tendința de a interpreta informațiile ambigue pe care le primesc ca fiind amenințătoare, ceea ce duce la îngrijorare excesivă, la anxietate. Aceste persoane au abilități mai restrânse de rezolvare a problemelor, au tendința de a evita situațiile ambigue și pot evita acțiunea sau luarea deciziilor.

   Problema este doar că (ăștia) au ajuns (cum?) la guvernare. Și vor rămâne acolo, dincolo de orice incertitudine națională…