TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.

   Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

.XXIV. Despre autoritarismul lor (doi)

 

   În general, majoritatea oamenilor acceptă faptul că autoritarismul este o caracteristică negativă, dar există motive de a crede că are și un punct pozitiv. Odată cu construirea corectă a comportamentului, autoritarismul ajută, de pildă, managerul să facă față cantității de informații, subordonaților, responsabilităților diverse. Dacă, din anumite motive, o persoană a considerat necesară dezvoltarea autoritarismului propriu-zis, atunci poate profita de anumite recomandări. O persoană care este înzestrată cu autoritarism este întotdeauna încrezătoare în sine. La urma urmei, dacă ar fi fost nesigur, nu ar fi fost capabil să obțină puterea, așa că este necesar să se dezvolte încrederea în sine, credea un fost președinte american. Este indicat să vă antrenați în fața oglinzii, rostind diverse apeluri, pentru a vedea imediat ce poziție este mai potrivită, spunea el cu o înțelepciune de Casa Albă, atât de „evidentă” în cazul ultimilor cei mai puternici lideri ai lumii. Bine, cu ai noștri se schimbă orice paradigmă, se scurg spre podea toate cuvintele…

   Puterea interioară crește dacă în exterior o persoană pare încrezătoare, medita profund liderul suprem despre care vă scriu aici, gata să rănească până și imaginea din oglinda la care se gândea. Oamenii observă imediat mersul, aspectul unei personalități puternice, așa că atunci când intră într-o cameră unde există deja alte persoane, cel autoritar se comportă astfel încât alții simt că întreaga încăpere aparține numai lui. Ce să mai zic? Cred că le dau o temă „pentru acasă” primilor trei-patru bărbați din fruntea politicii românești. Doamna de la cultură nu prea văd cum i-ar putea ajuta…

   Și se mai spune că o persoană care este „expresia directă a autoritarismului” ar fi recunoscută doar de mediul imediat, constând din indivizi asemănători cu ea. Șeful respectiv îi „respectă” pe acești „prieteni” și îi „urăște” pe „străinii” care nu judecă tot ca el. Nerespectarea „standardelor” este puternic condamnată. Orice disensiune este suprimată agresiv. Trebuie amintit și că, din punctul lor de vedere, orice mijloc de realizare a obiectivului este bun, dar au învățat că nu este necesar să devină foarte atașați de oameni, deoarece aceștia pot să  fie o piedică în atingerea obiectivelor.

   Le mai dau ceva din „înțelepciunea” americană din vârful ierarhiei. Pentru a vă comporta ca o persoană autoritară, este necesar să învățați să interacționați cu ceilalți într-un model vertical: „Dacă spun, ascultați, nu întrerupeți, nu discutați, atunci executați”. Și mai zicea: dacă liderul dorește să fie autoritar în ochii subordonaților săi, el poate folosi multe metode. De exemplu, introduceți metoda pedepsei, una dintre modalitățile populare de a garanta ascultarea fără îndoială. Datorită acestor sancțiuni, subordonații vor dezvolta o frică de pedeapsă, care va deveni o întărire negativă a comportamentului neascultător. Când comunicați cu subordonații, orice conversație trebuie să se încheie cu o comandă. Poate deveni diversă – de la o solicitare de a face cafea sau de a pune hârtie în imprimantă la o comandă pentru a merge la o ședință, ridica documente. Acest lucru trebuie făcut pentru ca subordonații să nu se relaxeze, să nu permită gândul că este posibil să ai doar câteva fraze cu șeful. Este necesar să se dezvolte în sine intonații de comandă, astfel încât importanța absolută a sarcinii să poată fi transmisă cu un singur ton. Vocea trebuie să fie puternică, încrezătoare, cu presiune. Instrucțiunile sunt formulate clar și concis, Nu ar trebui să lași pe alții să ia decizii importante, să nu împărtășești informații, să nu ceri sfatul sau opinia lor. Este mai bine să te așezi, să te gândești cu atenție la tot și să-ți exprimi categoric verdictul: „Am decis – și așa ar trebui să fie. Spre împlinire!”

   Persoanele cu autoritarism sunt adepți ai conservatorismului, urmează mereu tradițiile, discursurile lor sunt pline de stereotipuri. Un individ autoritar se consideră câștigător, așa că se pregătește întotdeauna de victorie, nepermițând îndoielilor să se strecoare în gândurile sale. Întrucât gândurile sunt materiale, ar trebui să ne spunem: „eu sunt cel mai bun, eu sunt unic,, sunt încrezător, sunt puternic, am putere, pot face totul” etc. Desigur, toate gândurile ar trebui să fie ferme, pozitive și să fie orientate spre a deveni o persoană independentă. Încrederea și mândria nu trebuie să existe doar într-un singur cap și să rămână gânduri, ci ar trebui să se manifeste în acțiuni.

   Știu că zâmbiți, având în față imaginea ciucociolacilor noștri. Poate că „se prinde ceva”?  N-aș crede…

P.S. Un domn buzat din Moldova, din cel mai sărac județ al țării, părea să pleznească de autoritarism provincial. L-au prin acum două zile cu portbagajul plin cu banii mitei tradiționale. Bari din Italia borfașilor îl așteaptă, se reface acolo cel mai moral partid aflat la putere etc.