O introducere amară…
Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.
Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
.XXIII. Despre batjocura lor…
Apăsați de nenorocirile ultimelor săptămâni, e tocmai la timp să vorbim puțin despre batjocura lor. Mare, umflată, grețoasă, dar – din punctul lor de vedere – profitabilă…
Batjocura este bătaia de joc, luarea în râs, vorba sau fapta injurioasă și plină de dispreț, lucrul rău făcut, atitudinea obraznică şi dispreţuitoare; sfruntarea, mustrarea umilitoare. Pentru oamenii politici de azi, batjocura este sinonimă cu zeflemeaua, bășcălia, cu râsul sfidător aruncat peste ecranele televizoarelor din casele noastre. Bătaia lor de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă.
Așezați aici mutrele lor cunoscute și imaginați-vă că le citesc ceva din Aristotel… „Nu există nimic pe Pământ, care să justifice bătaia de joc! Cu atât mai puţin, generozitatea, afectivitatea, nobleţea! E neplauzibil, imposibil şi absolut ridicol de crezut că, de la zeci, sute, mii de kilometri, un om pe care nu-l cunoşti şi cu care n-ai nicio relaţie, să te poată domina psihic! Prin eter, iubirea, de orice intensitate şi dimensiune, rămâne inutilă, inofensivă, insolvabilă! Aceasta, desigur, pentru oamenii normali!” Dacă am scris oamenii normali, e clar, aici e o lectură inutilă pentru ei, nu-i așa?
Batjocura este, de fapt, o mare sărăcie a spiritului și, da, este îngrozitor atunci când proştii îşi bat joc de un om superior. Sau, cum spunea Shakespeare, îşi bate joc de cicatrici doar cel care nu a avut nicio rană. Vorbele spuse în batjocură veştejesc inima, jignesc toate sentimentele. Părul alb pe capul nebun – ce batjocură a firii! Balzac…
Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă cel mai greu. Poți să le spui așa ciucociolacilor noștri (despre marele dulap, nici nu mai zic…): nu certa pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept şi el te va iubi. Nu-ţi bate joc de casa mea; grinda e strâmbă şi camera mică, dar luna care străluceşte pe munte e a mea. Nu batjocoriţi pe moşneagul cu părul alb! Oare, floarea care se deschide, câte zile rămâne roşie? Bine, la noi e roșie de peste 30 de ani, dar tare mă tem că, de la o zi la alta, devine tot mai aur-ită. Vai de noi!
Indivizilor din fruntea bucatelor noastre tot mai scumpe le-aș mai spune și un vechi proverb, numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Cum o să calci în picioare ce n-a fost chin? Drept este că, de lupul bătrân câinii îşi bat joc. Cu resemnare aș mai reaminti că un singur om batjocorit şi plin de cicatrici încă se chinuia, cu ultima sa fărâmă de curaj, să atingă stelele de neatins; iar lumea va fi mai bună din această cauză.
Cervantes spunea că sunt unii oameni răi prin alegere, iar răutatea lor îi face să te înjosească sau să-ți înjosească lucrarea prin cuvinte, în încercarea de a te situa imaginar sub nivelul lor de oameni care au decis să-și păstreze un suflet mic. De aceea, batjocura este o dovadă a prostiei, dar mai mult decât intelectuală, este o manifestare (și dovadă clară) a prostiei morale. Există o formă de inteligență morală în om care-l face să înțeleagă și care este bunul simț și bunul sens al comportamentului său în raport cu celălalt. Este greu de acceptat motivul pentru care unii oameni vor să dărâme, prin cuvinte și acțiuni josnice, ceva la clădirea căruia nu au participat cu niciun chip. Cu toate acestea, batjocoritorul nu spune niciodată nimic despre celălalt, ci doar despre sine. Oricât de nepriceput ar fi omul pe care l-ai pus țintă cuvintelor tale, încercând să-l devalorizezi prin batjocura ta nu faci decât să te devalorizezi pe tine.
Tot lor le-aș mai spune: batjocoritorilor, arătați prin acțiunile voastre o variantă de lume mai bună! Puteți? Maica Tereza, bre ciucociolacilor, spunea că unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție. Cam așa e, cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară; dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi. Loveşte pe batjocoritor şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput şi va înţelege ştiinţa? Aiurea, nu se potrivește cu subiecții moralizați pe aici…
Nu uitați că lucrarea mândriei este batjocora, cel mândru şi trufaş lucrează cu aprinderea îngâmfării. Batjocoritorii produc certuri, neînţelegeri, ocări, iar metoda de a-i opri este să-i izgoneşti. Doar vin alegerile multiple în anul viitor…
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ai bătut din mâini şi ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului… Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!” Dar poți să asculți vorbele de mai sus rostite, călare pe o cisternă, de „înțeleptul” de la malul mării? Nu poți…
Facebook
WhatsApp
TikTok
