TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

   Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.

   Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

.

XXI. Despre vanitatea lor… (doi)

   Subiectul e amplu, așa că insist asupra lui și în această dimineață de august…  Cea mai profundă nevoie a firii umane este dorința de a se simți important, spunea cineva. Erostratismul este o maladie care se manifestă în cazul unor bolnavi psihici, ce constă într-un amestec de răutate, amoralitate și vanitate. Și așa, fără rost, îmi vine în minte moaca ciobănească a unui mare spirit religios bine pipera(t) pe toate ecranele patriei. Cu sila corespunzătoare vă spun…

    Evident, dintre cele trei defecte sau vicii, cel mai proeminent dintre ele este vanitatea. Denumirea acestui defect uman provine de la grecul Erostrat din Efes, care voia cu tot dinadinsul să se remarce, să fie cunoscut, să facă ceva măreț. Din Efes, nu din Pipera… Nereușind să se evidențieze prin lucruri pozitive, având un orgoliu ce nu putea fi cuprins de propria piele și vrând să-și asigure un loc în istorie, Erostrat și-a propus să rămână în memoria colectivă prin săvârșirea unei fapte grave abominabile. Fapta pe care acesta a gândit-o și comis-o a fost aceea de a da foc templului Dianei din Efes, edificiu considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Erostratismul este, deci, un cusur uman prezent și în societatea contemporană, al cărui ingredient esențial, așa cum am observat mai sus, este vanitatea.

   Un moralist celebru spunea că artiștii vanitoși devin ursuzi, oamenii politici vanitoși devin mizantropi, oamenii talentați cad în vanitatea egoismului, oamenii politici vanitoși ratează misiunea politică, iar toți ceilalți oameni vanitoși eliberează fără întrerupere ifose tupeiste în plan social. În mod paradoxal, cei mai mulți nu au reprezentarea faptului că „o formă perfidă a vanității se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora”.

   Amărăciunea realității românești de azi ne îndeamnă să spunem și că vanitatea ne împinge să facem lucruri nesăbuite. Ne împinge să ne dorim să ieșim din mulțime, să fim admirați, să fim salutați și recunoscuți pe stradă. De cele mai multe ori, nu ne iese și frustrările care se nasc de aici duc la lucruri bune sau la refulări adesea penibile. Așa este, o boală letală vanitatea…

   Am citit cândva un articol de Andrei Pleșu… Fac, aici, o sinteză a ideilor la care mă refer. Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Loveşte în proşti (care devin fuduli) ca şi în deştepţi (care devin proşti). Sminteşte, în egală măsură, pe urâţi şi pe frumoşi, pe talentaţi şi pe netalentaţi, pe credincioşi şi pe atei, pe politicieni şi pe „simplii cetăţeni“, pe laici ca şi pe aparţinătorii clerului. Reuşeşte să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simţul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decenţă, de generozitate. Eul propriu pârjoleşte totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiţii private, ceilalţi devin adversari sau unelte, viaţa nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare.

   Vanitatea lor? În fapt, nu scapă nimeni de ea, o simțim zilnic pe pielea noastră. Și sunt mulți, foarte mulți, dar mie îmi tot apare în fața ochelarilor ciobanul țopăitor al națiunii, intelectualul de mahala, spiritul religios gregar, pătat de orgolii confuze și autorul de discursuri incoerente și răpăite printre lanțurile grele, de credincios îmbuibat. Asta e!