TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mic îndreptar moral pentru oamenii politici

O introducere amară…

 

Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.

Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…

 

XIX: Despre lăudăroșenia lor…

 

Și-i vedem, îi auzim: am făcut, am dres, am realizat, am muncit, am obținut, am proiectat, am îndeplinit… Ați făcut pe naiba! Crapă asfaltul pe autostrăzi, cad tavanele din școlile renovate la greu, cu bani europeni, pică acoperișurile la primul vânt mai mare, se lovesc autocarele de tavan, în pasajele renovate de voi, crapă „așternutul” podului pe care l-ați inaugurat cu fețe satisfăcute mai zilele trecute etc.

Lăudăroșenia este masca voastră, e botnița atârnată peste fețele înroșite de grijile patriei, este eticheta de partid și de stat, lipită peste fălcile umflate. Acum câteva săptămâni, Klaus Iohannis explica, în doi peri, cum au fost alocate cele 80 mld. de euro de la UE, iar ministrul fondurilor europene refuza orice explicaţie pe cifre: „sunt lucruri care de la sine nu pot fi comentate”, zicea cu inteligența care i se citea pe chipul liberal. Ce să spunem, iată doi bărbați destoinici, care nu mai pot să doarmă de atâtea îndoieli și preocupări înalte! Bine, mai mult late decât înalte! Nu este deloc limpede de ce zice nenea acela „de la sine”, acest aranjament este trecut sub tăcere, mai ales că abia așteaptă, oamenii de suuus… prilejul de a se lăuda. Ziceam că săptămânile trecute, pentru că domn președinte a tăcut cu poftă între timp, obosit tot de grijile națiunii, iar ministrul cu pricina a fost rotit, e mare finanțist al patriei deja.

Lăudăroșenia e fanfaronada lor, e fălălueala lor, cum zic bănățenii. Fanfaronada lor este mereu zgomotoasă și exagerată, pentru calități imaginare de fiecare dată, marcate printr-o bravură exagerată.  Mai ales că, măgar pe măgar scarpină…  Ei știu a se fuduli,  a se arăta plini de  sine, îngâmfați, făloșiți. Mă atacă o vorbă, o spun, greață…

Și tot le mai adun aici: înfumurare, exagerare, denaturare, pălăvrăgeală, născocire, minciună, cacealma, înșelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară, sfidare, tiradă emfatică… Toți, fără îndoială, dar modelul actual este Grindeanu, zici că descoperă virtuțile cu lingura, în fiecare ceas al existenței lui mesianice, pogorâtă peste transporturile românești. Cu drag îi spun că lăudăroșenia împute gura. De pildă, pe alt domn, cel cu cormoranii, îl pun aici să citească un fragment din Kant, știe el cine e, ce a scris… „Ar fi o mare fanfaronadă dacă cineva s-ar numi pe sine însăşi un filosof şi ar pretinde că a ajuns să se asemene prototipului care nu există decât în Idee.” Ați reușit, domn fost ministru, să citiți din prima? Efort mare, desigur, dar acum aveți timp berechet, am auzit că ați plâns un pic la rocada din vară, v-au cam lăsat pe tușă!

   Lăudărosul se înfoaie ca varza, iar lauda de sine îl face pe prost să se simtă bine. Lăudăroşenie e atunci când cunoşti toate ştiinţele, dar nu ştii deloc abecedarul. Și zice un proverb românesc că lăudărosul ține nasul sus. Păi da, lăudărosul nu-și mai încape în piele, de câte ori îi vezi, cu microfonul vârât în fața preocupată de grijile țării, știi precis, lăudărosul se crede buricul pământului.

Am și o lectură obligatorie pentru lăudăroșii din jurul nostru. Haideți, citiți și o să fiți mult mai buni! „Singurul motiv de laudă, ești doar Tu, Doamne! Singur înălțat pe pământ și în cer, ești Isus tot mereu. Adevărul tău e salvarea mea. Ești lumina în noaptea cea grea.
Tu ești dragostea, ești iubirea mea. Și în veci îți voi cânta. Atotputernic peste popoare,
ești măreț, ești plin de splendoare. În valul greu ești stânca tare și nu e nimeni cum ești Tu.” Oare de ce îmi imaginez eu, aici, o Înaltă Față, cățărată pe o cisternă, gata să ajungă în apele sărate ale mării?

Și, la sfârșit, încă un mic exercițiu de imaginație, cu un ministru, un deputat, un senator etc. citind textul de mai sus… Despre domn președinte nu zic nimic, cine-l vede? Doar că, pas cu pas se apropie finalul, chiar a aflat, excelența sa, despre noile planuri ale educației naționale? Fizica devine cam volatilă, opțională, inutilă, după reformiștii chiori din jurul unei doamne ministru, din galeria celor peste 30 care au dus școala românească post-revoluționară pe… culmi de progres și civilizație. Aplauze și ovații… Când eram tânăr dascăl și la trup curat, participam, odată pe lună, la învățământul politico-ideologic, ba chiar eram un fel de șefuleț pe acolo. În fine, cei tineri nu știu ce e ăla și nici nu le spun, scap mai ușor. Într-o seară, o doamnă profesoară mai în vârstă, citea un fragment din cuvântarea tovarășului cel bâlbâit la nu știu care plenară, în ședința noastră pasionantă din cancelarie. Fragmentul se încheia cu obișnuita paranteză: aplauze și ovații. Doamna a citit, clar și cu vocea ei de dascăl experimentat, în stupoarea noastră generală, aplauze și ovare…

 

P.S. Ne-am întors ceva mai devreme, am fost „certați” pentru vacanța cam lungă pe care am luat-o. Vă mulțumim, mesajele dumneavoastră ne-au arătat că suntem citiți și așteptați, și vom spune „prezent” în fiecare săptămână care urmează.