O introducere amară…
Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”… Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
2.Despre indiferența lor…
Evenimentele recente, respingerea austro-olandeză etc. a fost încă un prilej de a „proba” indiferența cârmacilor noștri de carton. De la Cotroceni abia dacă a ieșit o notă anonimă, pe fb, nu există răspundere, responsabilitate, doar indiferența despre care vă povestesc aici. Cei mai mulți dintre ei afișează o indiferență caracteristică în fiecare ceas al exercitării puterii lor asupra supușilor resemnați.
Indiferența, în general, este o evitare completă a participării la orice acțiuni, e refuzul de a-l ajuta pe cel de lângă tine. E o altă valoare negativă a oamenilor politici din jurul nostru.
Lor li se potrivesc „etichete” celebre, le lipesc peste mutrele satisfăcute și buhăite: viața merge mai departe și fără tine sau când nu-mi pasă, chiar nu-mi pasă și acesta e cel mai rău loc unde te-ai putea găsi în relația cu mine. Au și alte „devize” pătrunzătoare, de pildă: nu toată lumea mă place, dar nu toată lumea contează. Am putea să le spunem și noi: nu te urăsc, e mai rău de atât, pur și simplu nu simt nimic când mă gândesc la tine. Pe unde ești, la Cotroceni, la Palatul Victoria, pe la Casa zisă a Poporului, prin cabinetele ministeriale… Sau, cum spunea un celebru personaj, prefer să fiu fără inimă decât cu inima frântă; obișnuiam să-mi pese ce cred alții despre mine, până într-o zi când am încercat să-mi plătesc facturile cu opiniile lor… Dacă aștepți să-mi pese, vor spune ei de fiecare dată, pune-ți la pachet o masă, pentru că va dura ceva.
Un moralist cunoscut scria că indiferenţa sau nepăsarea este cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul. Pentru a construi o lume mai bună e nevoie de implicare, e nevoie de suflet şi de voinţă. Când acestea lipsesc, vorbim despre o formă tristă de rătăcire care denaturează fiinţa şi sfidează tot ceea ce o înconjoară: fie că e vorba de frumuseţi, fie că e vorba de suferinţe. Sună ca un paragraf din programele lor politice, cele rămase pe hârtie, uitate imediat după ce trec alegerile și, eventual, ei ajung la putere. Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa, spunea memorabil Elie Wiesel. Iar opusul voinţei nu înseamnă rea-voinţă, ci indiferenţă. Tot așa cum, opusul credinţei nu înseamnă rea-credinţă, ci indiferenţă. Astfel, vorbim de absenţa implicării şi a oricăror alte sentimente. Aceasta este indiferenţa. Nu mai e nici foc, nici stare, nici trăire. E cea mai tristă absenţă. De aceea, nu este nici opusul urii, fiindcă ura e o stare, un foc care mocneşte. Dar indiferenţa nu se zbuciumă şi nici nu se agită. Ea, de fapt, nu arată şi nu exprimă nimic. Corect… Li se potrivește în totalitate…
Îmi amintesc o voce tristă, care se îndrepta către un om de la putere, lipit pe o poză sfidătoare și acră. Să vezi în jurul tău lacrimi şi suferinţă, zicea, şi să întorci spatele cu nepăsare înseamnă o inconştienţă fără margini. Ochi goi, suflet rece şi singurătate interioară… Sufletul se schilodeşte când îşi pierde umanitatea şi credinţa. Dacă nu auzi strigătele de ajutor ale celor necăjiţi sau ale naturii atunci vorbim de cea mai crudă indiferenţă. Şi de un egoism inconştient… Ca să îţi fie bine, trebuie să fie bine şi în jurul tău şi în lumea în care trăieşti. De aceea trebuie să te implici şi să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a face această lume mai frumoasă şi mai caldă. Poza n-a schițat niciun semn că ar fi înțeles ceva, a rămas pas cu pas indiferentă. Vi se pare că indivizii cu aere de stăpâni (precum marele absent al națiunii) se implică în altceva decât în propria lor trăire mirositoare?
Octavian Paler afirma că nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă. Cu indiferenţă nu se poate clădi nimic, ea este temelia rătăcirii şi nu a progresului. Te izolează de frumuseţile universale, de sentimente, de natură, credinţă sau artă. Adică, trebuie să fii prezent, trebuie să oferi un zâmbet, o vorbă frumoasă, o mână de ajutor la nevoie. Indiferenţa este opusul umanităţii.
Știu că pare fără rost, dar eu tot le-aș mai spune oamenilor de sus, de care depinde, din păcate, viața noastră câte ceva și din opiniile lui Pitagora. Orice cred oamenii despre tine, fă ceea ce crezi că este corect. Fii la fel de indiferent la cenzură și laude, în acest fel este posibil să salvezi ceva. La urma urmei, să acționezi așa cum consideri corect, astfel indiferența poate fi și o trăsătură utilă de personalitate.
Închei cu cinci proverbe despre indiferență, pe care le trimit în mailurile oamenilor de la putere… La Cotroceni nu, acolo se deschid greu suferințele oamenilor, afișate pe ecrane șterse și pline de dungi maronii. Citiți, totuși, indiferenților! 1.Dumnezeu ne va pedepsi pentru cei răi, iar diavolul pentru cei buni. Și amândoi, pentru indiferență. 2.Nu există nimic mai periculos decât o persoană care este străină de om, care este indiferentă față de soarta țării sale natale, față de soarta vecinului său. 3.Orice emoție este mai bună decât indiferența. 4. Oamenii aud și văd ceea ce nu este destinat urechilor și ochilor altora; dar devin orbi și surzi când cineva îi cheamă în ajutor. 5.A ierta o dată este generozitate, a ierta de o sută de ori este indiferență.
Dumnezeu să-i ierte?
Facebook
WhatsApp
TikTok
