O introducere amară…
Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”.
Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
XVIII: Despre amânările lor…
A amâna este verbul preferat al oricărui om politic de la noi, a amâna reformele, autostrăzile, legile, sentințele, întâlnirile cu greviștii etc. Adică a trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial sau, mai clar, a purta cu vorba pe cineva.
Un fel de etichete sclipicioase, așezate peste frunțile lor gânditoare, la greu, sunt: încetinire, întârziere tărăgănare, tergiversare, temporizare, păsuire, prelungire.
Bre, ciuco-ciolacilor, cu mare drag vă spun că amânarea e și o floare ce apare la capătul stâlpilor unei case ţărăneşti; florile noastre din glastra patriei s-au ofilit de mult, prin cotloanele Casei Poporului, mai nou aurite și vulgare, precum știți dumneavoastră denumirile copilăriei. Și aia a porcului e cea mai nevinovată! E drept, se spune că amânările întețesc dorința, dar și că amânarea este hoțul timpului. Li se potrivește și lor, uneori este mai bine să lași pe mâine ceea ce ai putea strica azi. Orice politician aflat „în vârtoșenia funcției lui” își poartă alegătorii de la Ana la Caiafa. Se pare că atât de cultivații noștri dregători au deprins de mult înțelepciunea care zice: „oferiţi-ne o mică amânare; impulsul, în orice, nu e nimic altceva decât un servitor inutil.” Îmi amintesc o replică foarte cunoscută și ea li se potrivește: „se gândi să discute cu moartea, să-i ceară o amânare, apoi renunţă, ştiindu-se un tip căruia nu-i place să-şi creeze obligaţii.”
În amânare se află primejdia, zice un vechi proverb, după cum cine își amână proiectele le poartă – încet, dar sigur – spre azilul de idei. Pentru că, nu-i așa, amânarea este arta de a ține pasul cu ziua de ieri. Ar cam merge un îndemn mobilizator, poate-l regăsim în platformele lor electorale, în anul alegăcios care vine: fii conştient de adevărata valoare a timpului; agaţă-te, profită şi bucură-te de fiecare clipă, uită de inerţie, amânare, temporizare şi niciodată nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. Da, râd și curcile! Cui să-i tot spui, pesedistului umflat de grijile guvernării, liberalului agățat la catarama tovarășilor de coaliție? E pierdere de vreme.
Cei care amână ceva de azi pe mâine sunt aceiași care deja au amânat acel ceva de ieri pe azi. Și fără culoare politică, toți, la grămadă, ei au învățat că unele lucruri trebuie amânate de zeci de ori înainte de a fi uitate definitiv. A amâna este întotdeauna mai ușor decât a începe lucruri noi. Cineva spunea că, dacă faci în continuare ce-ai făcut întotdeauna, vei primi în continuare ce-ai primit întotdeauna. Voturile?
Cum îți dai seama că amâni? Iată un semn evident: ai o lista de obiective și faci ce este pe ultimele poziții. Astfel, îți păcălești subconștientul că sarcina cea mai grea e pe… prima poziție. Un psiholog scria că amânarea apare atunci când există un decalaj temporar între intenția comportamentală și comportamentul adoptat. Amânarea sau tergiversarea se referă la actul intenționat de a te debarasa de sarcinile pe care trebuie să le duci la îndeplinire, de a lăsă totul pe „mai târziu”. Amânarea este un act de evitare, oamenii care adoptă un asemenea comportament au tendința de a-și ocupă timpul cu acte banale, doar pentru a evita să ducă la îndeplinire sarcinile importante. Cei care au tendința de a amâna lucrurile au stări de anxietate, sentimente de vinovăție, stres. Acest obicei afectează standardul de lucru, productivitatea, starea emoțională și calitatea vieții. Cred că domnul psiholog a poposit cam mult prin cabinetele ministeriale sau parlamentare de la noi, parcă i-a și văzut în… amânarea vieții lor.
Oamenii ăștia cred, desigur, că vor face ceva (orice) mai târziu. Ei se tem întotdeauna de ceva. Și pentru că se amplifică frica, fac în schimb ceva ușor și sigur. Ei nu supraestimează viitorul și cred că este în regulă să amâne, pentru că le vor face pe toate mai târziu, cu siguranță. Numai că, eul din viitor este, de asemenea, leneș și nu va face nimic. Le „livrez” câteva soluții, oricum nu ei nu le vor aplica din confortul amânărilor lor: oprește-te și gândește-te, bucură-te de proces, configurează-ți responsabilitățile, blochează-ți eul viitor, amână productiv.
Închei cu câteva îndemnuri ce le-ar pica tare greu la stomac, dacă ar citi bietele mele cuvinte: muncește din greu și vei fi lider, fii leneș și vei ajunge un sclav; dacă sunteți prea leneși pentru a ara, nu vă așteptați la o recoltă; oricine veghează vântul nu va planta; oricine se uită la nori nu va culege nimic; nu te bucura de mâine, fiecare zi aduce surprize proprii; știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea; nu spuneți vecinului că vă întoarceți mâine, dacă vă puteți ajuta astăzi. Plin de optimism moral, le mai dau aici ceva din Matei 24: 48-51: Dar să presupunem că slujitorul este rău și își spune: „Stăpânul meu se află departe de mult timp…” și apoi începe să-și bată slujitorii și să mănânce și să bea cu bețivii. Stăpânul slujitorului acela va veni într-o zi, în care nu se așteaptă, la el și la o oră pe care nu o cunoaște. El îl va tăia în bucăți și îi va aloca un loc cu ipocriții, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
De ce nu? Acolo să-i vedem, și-au pus implanturi scumpe, se va aude ronțăitul lor până departe.
P.S. Prietenii care scriu în fiecare zi în pagina de cultură a Gazetei vor intra în „vacanță”. Ne reauzim și ne recitim abia din septembrie. Să aveți o vară fără inflație! Și fără amânări definitive…
Facebook
WhatsApp
TikTok
