O introducere amară…
Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”… Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
12.Despre lăcomia lor…
Lăcomia oamenilor politici are tradiții post-revoluționare temeinice. De la Mătușa Tamara și până astăzi, sacii lăcomiei lor sunt plini, se revarsă greu peste relieful patriei amețite. Știți, desigur, despre ce vorbesc: aviditate, cupiditate, dorință necumpătată de câștig, de avere, tendință de acaparare, insațiabilitate, voracitate, pleonexie, poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult.
De ce suntem lacomi? se întreba un economist. De unde vine și ce este lăcomia? Și spunea că vorbește „despre lăcomie în sens economic, adică dorința de a poseda cât mai multe bunuri materiale, unele ce par chiar nefolositoare”. Oamenii se pronunță împotriva lăcomiei, dar puși în fața vieții zilnice sunt lacomi fără să clipească. Și am mai citit că natura este perfectă, în ea nu există lăcomie (în sensul oferit de DEX, de poftă nemăsurată de a mânca și de a bea, sete nemăsurată de câștig, imbold de a acapara sau de a aduna bunuri materiale și bani, dorință exagerată de câștig, de avere), ci doar exuberanță (conform DEX, îmbelșugat, abundent, luxuriant, care depășește limitele obișnuite, expansiv, care-și exteriorizează fără reținere sentimentele).
Omul acumulează și se dezvoltă economic pentru că natura acumulează și se dezvoltă fizic și biologic, iar omul în sine este creația acestei nebunești exuberanțe. Oamenii pot fi lacomi indiferent de starea lor materială. Păcatul adunării de avuție cu orice preț este unul comun, de care scapă numai cei cu adevărat educați, personalitățile complexe, cu o viziune proprie, clară, asupra destinului lor. Oamenii comuni, obișnuiți, sunt lacomi prin definiție. Puneți aici omul politic, el cade repede, se scurge către podele… Și da, sunt perfect de acord cu îndemnul următor: salvarea lumii este posibilă, iar morala înaltă a omului modern se bazează pe prosperitate și educație, nu pe lozinci inventate de analfabeții care, din păcate, ne guvernează azi.
Mai trimit câteva gânduri, ușor amestecate, către ei: ți-e drag cu doi peşti în oală şi cu coadele-n afară; nu mai putea să mănânce, dar nu se-ndura să plece; lăcomia de la aur la gunoi şi de la diamant până la sticlă se întinde; cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale sale; la osul cu multă carne trag ciorile; lacomul nu zice ajunge, Oltul-n gură de i-ar curge; cel condus de lăcomie și ambiție urcă bolovanii pe deal numai pentru ca, după aceea, să-i vadă rostogolindu-se la vale; sunt oameni care se târăsc ca omizile până ajung să se îmbuibe din frunzele pomilor în care s-au urcat. Și d-aia zic, destul ajunge și prea mult strică…
Tot lor, le trimit „ceva de citit”, pe scaunele moi în care stau gata să adoarmă, aproape de fiecare dată… I s-a întâmplat chiar Domnului Isus în timpul slujirii Sale pe pământ. Unul din mulţime i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.” „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. (Luca 12:13-22)
Tot lor, aici mai la sfârșit, câteva vorbe amare… Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! (Eclesiastul 5:10) Prin urmare, semănați mult și strângeți puțin, mâncați și tot nu vă săturați, beți și tot nu vă potoliți setea, vă îmbrăcați și tot nu vă este cald și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!
Dar, cui să-i spui?