O introducere amară…
Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, după ce le trimit, legat cu sfoară tricoloră, pachetul cu marile lor „virtuți”… Deci: agresivitate, amânare, aroganță, autoritarism, batjocură, cinism, credulitate, cruzime, defăimare, egoism, fățărnicie, lașitate, ignoranță, incertitudine, indiferență, insolență, intoleranță, invidie, iresponsabilitate, iritabilitate, încăpățânare, lăcomie, lăudăroșenie, lene, minciună, neglijență, nepăsare, ostilitate, ranchiună, răutate, răzbunare, rigiditate, servilism, suspiciune, vanitate, viclenie, vulgaritate, zgârcenie…
- Despre iritabilitatea lor…
Astăzi am o „dedicație” specială, pentru domnul ministru de interne, atunci când e întrebat despre „teza lui de doctorat”. Teza lui? Prin urmare, domn ministre, iritabilitatea este proprietatea de a te irita (ușor); este starea celui iritabil și termenul e sinonim cu irascibilitatea, nervozitatea. Se spune că este proprietatea generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. Metabolismul oamenilor politici este fermecător și cu ample cocoloașe, domn ministru, luați notițe!
Iritabilitatea este capacitatea organismului de a recepționa influențele mediului și a răspunde selectiv la aceste influențe, printr-o modificare internă difuză, nediferențiată, nespecializată, a întregului organism care se comportă atât ca analizor al informației, cât și ca executor al reacției. Cum preferați, domnule ministru, analizator sau executor? Să vă mai spun, proprietatea iritabilității intră în funcție numai la contactul direct cu stimulii necesari vieții organismului. Când o substanță sau o energie acționează asupra unei porțiuni oarecare a organismului, se fac modificări biofizice și biochimice care produc excitație, care se propagă treptat în întregul organism. Câtă excitație este în privirile omului politic autohton!
Are valoare limitată de orientare a organismului, funcționând numai acolo unde condițiile de viață ale mediului sunt omogene, simple și obiectele necesare satisfacerii trebuințelor sunt prezente în cantitate mare și sunt ușor detectabile. De pildă, prin cabinetele luxoase și călduroase ale puterii… Vai de noi, parcă ne-am afla în sala festivă în care domn ministru „a susținut teza de doctorat”, cea atât de corectă, originală, elevată, muncită în ani grei de trudă intelectuală, prin bibliotecile de elită. Păi, nu?
La unele conferințe de presă, cu bățoșii oameni politici scrutând orizonul națiunii, iritabilitatea fie că se manifestă prin furie, prin pierderea răbdării, ton răstit, izbucnire în lacrimi sau frustrare accentuată, ea este o stare pe care ei o resimt în anumite zile și situații, dar care face parte din spectrul comportamentelor și emoțiilor agresive. Iritabilitatea reprezintă o stare emoțională negativă, care se caracterizează prin neliniște interioară sau apăsare psihică și care nu scade după o izbucnire (prin acest lucru se deosebește de accesul de mânie, acesta din urmă scăzând în intensitate după ce persoana își exteriorizează emoțiile negative).
Iritabilitatea este o stare subiectivă, resimțită de către omul politic, dar care se poate observa și de către cei din jur, care remarcă neliniștea și comportamentul schimbat al persoanei în cauză. Aceasta poate fi de scurtă durată, asociată unui eveniment specific sau poate avea caracter repetitiv, cronic. La Cotroceni pare să fie de lungă durată…
Doamnelor și domnilor obosiți de atâta grijă pentru patria mamă, dacă faceți parte dintre persoanele care resimt des un sentiment de tensiune psihică, ar trebui să vă adresați alegătorilor cât mai des, întrucât această problemă vă poate cauza un disconfort permanent, vă va împiedica să reacționați normal în situații tensionate, v-ar putea întreține o stare conflictuală permanentă și ar putea sta în spatele unei pierderi de strategii, de obiective, de direcții din programele politice pe care le construiți cu râvnă permanentă. Pentru țară, desigur… Așadar, cel mai important pas pentru a scăpa de starea de iritabilitate este de a identifica mai întâi problema care declanșează starea, iar regăsirea liniștii interioare este, în final, obiectivul care trebuie atins. Anul viitor avem o grămadă de alegeri, e timpul calmării politicianul român…
Și nu uitați că iritabilitatea duce la un temperament impulsiv și la o frustrare excesiva față de cei din jur. Cică cea mai bună strategie ar fi să deveniți conștienți de voi înșivă… Ușor de zis, greu de făcut!
Facebook
WhatsApp
TikTok
