TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mediocritatea din vârful puterii

Câteva argumente…

   Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa?

   „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest motiv, eu, astăzi, vreau să propun un alt demers. Astăzi, propun să începem, printr-o largă consultare publică, o nouă reformă în învăţământ.” (Klaus Iohannis)

   „Pentru că situația este și așa destul de complexă și de complicată încât nu cred că noi, astăzi, trebuie să o complicăm prin cuvinte și expresii și cred că ceea ce este cel mai important este să facem în așa fel încât să putem să creăm acel cadru prin care să facem o Românie funcțională”.(Nicolae Ciucă)

   „A fost un Cex matur care au fost discuții pe fond”… „De fapt și de drept nu a picat nici un capăt astăzi”… „Fostul lider se regăsește în echipa partidului ca și președinte la doamne”… „Primul obiectiv care ne-au mandatat colegii este acela de a organiza congresul unde vor fi alegerile normale”… „Garantul este domnul Paul Stănescu, garantul a acestei organizări”… (Marcel Ciolacu)

Un gând pentru ei…

   „Sunt un șoarece gri, / Sunt un servitor gri / Sunt în lumea mare / Ca jucăria cuiva. / Sunt o minge de biliard / Ce se grăbește în zadar / De jur împrejur și în jur / Sensul legământului. / Dar el este de neînțeles / De neatins: / Ochii mei sunt orbi / Mintea întunecată…” (Christina Vikhrova)

Oamenii mediocri (7)

   Un dicționar definea starea de mediocritate drept „calitatea” unui om așezat între mare și mic, între bine și rău. Știți cum se spune, nici asta, nici aia, nici rău, nici bun, cu aceleași avantaje și dezavantaje ca toți ceilalți. Și cei mai mulți dintre noi, societatea într-un fel sau altul, încurajează o astfel de atitudine, subliniindu-i „oportunitatea” și respingându-i, în secret, pe cei care se îndepărtează de ceea ce este obișnuit și se deosebesc de ceilalți.

   Un moralist cunoscut scria chiar că „poate părea că societatea se teme de individualitate ca atare și ar dori să transforme toți oamenii într-o masă omogenă, cu aceeași și controlată esență. Adesea auzim laude pentru cei care se sacrifică pentru binele echipei, dar nu se explică ce fel de echipă și ce fel de persoană. De asemenea, nu specifică nici cât de vicios este acest grup de oameni și, dacă este, atunci oamenii respectabili pot deveni victimele lui”. Curat aer respirat dinspre Cotroceni, Palatul Victoria sau Casa Poporului, înfrigurați spre iarna care se apropie…

   De multă vreme, a existat tendința de a „arunca îngerii pentru a fi mâncați de porci”. Ni   s-a tot repetat că „majoritatea domnește”. Am fost chemați să fim altruiști, să ne pese de bunăstarea celorlalți și să ne bucurăm pentru ei, dar n-am fost avertizați că noțiunea de „ceilalți” include și tot felul de ticăloși, de oameni necinstiți, care nu își înțeleg decât propria lor bunăstare. Ajutând constant astfel de oameni, ne-am transformat în complici. Mediocrul nostru cel de toate zilele nu este capabil de un efort real, de perseverență și sacrificiu de sine, dar visează să obțină ceea ce își dorește luându-l de la cei care îl au. Și reușesc de peste 30 de ani!

   Pe omul mediocru îl vezi seară de seară, lăfăindu-se pe ecranele televizoarelor. E individul care preferă să nu caute o soluție nouă, ci să gândească și să acționeze în clișee, acceptă cu ușurință părerea altcuiva și tinde să se îndoiască de el însuși, crede mai mult în opinia majorității. Prin urmare, el preferă să fie în umbra celorlalți, nu vrea să obțină rezultate remarcabile în ceva, are o anumită letargie. În plus, el preferă o existență previzibilă, plictisitoare, dar de încredere, unei vieți interesante, pline, cu o cotă de risc. În ciuda unei existențe destul de calme, omul mediocru poate suferi de reflecție și melancolie. Cred că mă repet, cumva, dar merită…

   Lor, celor aleși, din vârful puterii, le fac un rezumat „profesoral”, chiar dacă știu că e fără succes: omul mediocru (voi, cei din vârful puterii…) este neoriginal, indecis, indiferent, pasiv, prins într-o incertitudine completă, vagă, incapabil de a avea o opinie. Mediocritatea distruge inițiativa și închide ușa tuturor posibilităților. Doar că, la noi, omul mediocru este cel care ne conduce. Cândva spre comunism în zbor, azi spre zări necunoscute…

   Și voi încheia acest „exercițiu” săptămâna viitoare, cu punctul de pornire al lui, de fapt…