TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Mediocritatea din vârful puterii

Câteva argumente…

   Le alegem din vârful puterii de azi. Logice și elocvente, nu-i așa?

   „Iată că toate acestea (n.m. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest motiv, eu, astăzi, vreau să propun un alt demers. Astăzi, propun să începem, printr-o largă consultare publică, o nouă reformă în învăţământ.” (Klaus Iohannis)

   „Pentru că situația este și așa destul de complexă și de complicată încât nu cred că noi, astăzi, trebuie să o complicăm prin cuvinte și expresii și cred că ceea ce este cel mai important este să facem în așa fel încât să putem să creăm acel cadru prin care să facem o Românie funcțională”.(Nicolae Ciucă)

   „A fost un Cex matur care au fost discuții pe fond”… „De fapt și de drept nu a picat nici un capăt astăzi”… „Fostul lider se regăsește în echipa partidului ca și președinte la doamne”… „Primul obiectiv care ne-au mandatat colegii este acela de a organiza congresul unde vor fi alegerile normale”… „Garantul este domnul Paul Stănescu, garantul a acestei organizări”… (Marcel Ciolacu)

Un gând pentru ei…

   „Sunt un șoarece gri, / Sunt un servitor gri / Sunt în lumea mare / Ca jucăria cuiva. / Sunt o minge de biliard / Ce se grăbește în zadar / De jur împrejur și în jur / Sensul legământului. / Dar el este de neînțeles / De neatins: / Ochii mei sunt orbi / Mintea întunecată…” (Christina Vikhrova)

Oamenii mediocri (5)

   Astăzi vorbesc chiar cu această specie rătăcită, oamenii mediocri din vârful puterii sau mai de jos, din mijlocul ei, cu ochelarii lor de firmă, cu țoalele lor elegante, care atârnă pe ei precum sperietorile din grădina bunicilor, de altădată. I-am putea lua pe rând, din stânga, din dreapta, de pe unde naiba vor mai viețui animalele politice din țara mea. Ei toți sunt imaginea îngroșată a „personalității mediocre”, adică sunt plini de neoriginalitate, de indecizie și de indiferență, de pasivitate și incertitudine completă, dar și de incapacitatea de a avea o opinie.

   S-a spus că mediocritatea distruge inițiativa și că închide ușa tuturor posibilităților. Greșit, oamenii ăștia au toate ușile crăpate, se strecoară pe sub prag, prin tocul îngust al intrării, unsuroși și plini de ifose doctrinare. Și chiar astfel li se potrivește, sunt cei care nu ies în evidență în niciun fel, se contopesc cu masa gri, urăsc curajul și riscul, ucid visele, iubesc imobilitatea și nu au scopuri exprimabile ușor în viață.

   Să le ceri învață să visezi? E pierdere de vreme, cum naiba să-i convingi că dacă nu visezi, atunci existența ta este fără sens și fără scop, adică nu te străduiești pentru nimic important? Culmea ironiei ar fi să le mai spui oamenilor mediocri să sape în adâncul sufletului lor și să-i întrebi de ce ar avea nevoie cu adevărat. Îmi imaginez ochii bulbucați ai vreunui bărbat de partid și de stat, dacă ar auzi îndemnul să fie unic, dacă i-ai spune că, făcând ceea ce toată lumea din jur face, atunci rezultatul va fi la fel de mediocru. Dacă vrei rezultate cu care nimeni altcineva nu se poate lăuda, găsește-ți propriul mod unic și neobișnuit de a-ți atinge obiectivul.

   Cui să-i spui? Domnule bărbat din fruntea bucatelor, pentru a nu deveni un om mediocru nu te mulțumi cu mai puțin decât vrei de fapt! Am voie să-ți mai spun că, la urma urmei, acceptând mai puțin, poți înțelege că șansa de a obține ceea ce ți-ai dorit atât de mult a fost pierdută? Omule mediocru, pe care te văd zilnic „tocmind” viitorul meu și al copiilor mei, să mai știi și că ascultarea opiniilor celorlalți este utilă, dar numai pentru a le analiza și a-ți forma propria părere. În efortul de a fi pe placul tuturor, te pierzi pe tine însuți și trăiești viața altcuiva. Ai reușit vreodată să urmezi altceva decât calea obișnuită, să-ți regreți lașitatea și lenea ta caracteristică?

   Pe asta ai aflat-o vreodată? Zona de confort este o „mlaștină” atât de caldă, care atrage o persoană, păstrându-și starea actuală de lucruri și fără a oferi ocazia de a afla ce-ar putea să fie dincolo de ea. Te ajut eu, acolo, dincolo de tine, este necunoscutul; oricum, dacă nu încerci, nu vei ști niciodată.

   Ai avut vreodată curajul să trăiești ca și cum nu ai avea nimic de pierdut? Și să mai știi că un om mediocru „se distinge”, în primul rând, prin faptul că nu are o individualitate pronunțată, nu are un punct de vedere clar sau o poziție fermă. Mediocritatea îl face pe proprietarul său gri, invizibil în mulțime. Astfel de oameni preferă să nu caute o soluție nouă, ci să gândească și să acționeze în clișee. Acceptă cu ușurință părerea altcuiva și pot fi conduși. Un mediocru tinde să se îndoiască de el însuși, crede mai mult în opinia majorității, prin urmare, preferă să fie în umbra celorlalți, preferă o existență previzibilă, plictisitoare. E adevărat că, în ciuda unei existențe destul de calme, mediocritatea poate suferi de reflecție, melancolie și depresie. Îndoielile menționate mai sus pot fi amestecate cu regretul sau tristețea unui fel de pierdere. Imobilitatea, gândurile, melancolia, autocompătimirea – aceștia sunt tovarășii mediocrității.. Oamenii mediocri nu au cu ce să-și omoare timpul, ei aleg plăcerile banale, primitive. De pildă, pot sta mult timp în fața unui televizor sau a unui monitor de computer, lăsând activitățile utile unor oameni mai activi și mai vioi, toată viața lor poate trece în ceață și plictiseală. Poate? Chiar așa se petrec lucrurile și în toamna pustie a vieții noastre de azi.

   Pe data viitoare, mai avem…