TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Ludovicâțul, un cuvânt nou în limba română

Despre virusul planetar vorbim cu toții, așa că îl las în seama ecranelor pline de catastrofe, de panică și de apocalipse.

Dar despre virusul liberal cred că e nevoie să deslușim, dacă se mai poate, netrebnicia… De câțiva ani adun și eu aici, la gazetă, cuvintele, cu mai mult sau mai puțin succes. I-am zgâriat pe obrazul gros pe pesediștii care ne-au purtat prin noroaie cleioase, n-am crezut mereu că forța ideilor poate să ducă și la rezultate și nu cred nici acum. Dar trebuie să încercăm…

Deci, i se spune ludovicâțu… Cu câțiva ani în urmă, am publicat aici textul de mai jos…

Apropiatului alegător din țara mea vreau să-i spun că Fredric Brown a scris cea mai scurtă poveste de groază din câte au fost scrise:  „Ultimul om de pe Pământ  stătea în cameră. Cineva a bătut în ușă.” Domnule Brown, nu l-ați cunoscut pe Ludovic Orban  (la Târgoviște)!  Zilele trecute ar fi trebuit să chem nou-înființata poliție a animalelor. Energica mea Norocica, șoricar de mare clasă și de cinci kile, a fost traumatizată din greu. De parcă nu-i ajung sirenele ambulanțelor, care trec pe strada Cetății, spre spital, pe care ea le însoțește cu propria-i alarmă sonoră… Am auzit-o din casă, urla altfel, mai aplicat și mai ușor nedumerită. M-am lămurit repede, din jegoasa și friguroasa casă a sindicatelor, într-un microfon, cineva zbiera aiuritor: ciiiineee e generaaalul nostru? Ciiineeee taaace și faaaaceee? Iar corul antic din interior striga (e drept, cam anemic, dar tot se auzea): Iooohaniiissss… Domnul acesta, Orban, parașutat peste liberalii dâmbovițeni, atâția câți or mai fi rămas, nu are voce, dar urlă, nu are farmec, dar zâmbește și, după toate acestea, îmi terorizează biata cățelușă. Ciiineeee e interimarul liberaaaalilor? Ooooooorbaaaaan… Primăria orașului ar trebui să-l numească cetățean de onoare, a făcut multă publicitate Târgoviștei în aceste zile de toamnă, ne-au „dat” toate televiziunile. Cine e căprarul generalului nostru?

Prin urmare, s-a schimbat ceva? Cineeee  e  izolaaaatul meu preeeemieeeer?

Cât despre domnul câț (u), nu mai am de spus (cu silă) decât atât: câțul este, mai ales repetat, un sunet care imită scârțâitul plugului în timpul aratului, dar și un strigăt cu care se gonește pisica (la fel ca și mâț…). Este o onomatopee, ca și lașul de joi… E o interjecție de alungat mâța, ca și zât…