Festivalul BABEL a revenit, de astăzi, la Târgoviște. Sunt evenimente multe, invitați importanți și spectacole diverse.
De câte ori s-a spus că „viața e un teatru”? De câte ori s-a mai spus și că „în teatru se reprezintă pe scenă o iluzie, pentru ca apoi să se demaște jocul de pe scenă ca o simplă iluzie”? De multe ori… Este teatrul o imagine a vieții noastre? Firește… El poate să-ți arate că aroganța și orgoliul sunt cu un pas înaintea căderii și să ne pună în față o întreagă reprezentație nemiloasă a vulnerabilității omenești. Să ne amintim cum scria Shakespeare, în Cum vă place: „Întreaga lume e o scenă/ În care bărbați și femei sunt actori mici/ Care vin și se duc/ Un simplu om/ Poate juca atâtea roluri în viața lui”…
Și apoi, să ne mai amintim și că viața e scurtă, mult prea scurtă. În Macbeth actorul rostește cu patimă: „Viața e doar o schimbătoare imagine de umbre/ Un biet comediant, care-și dă aere și scrâșnește din dinți/ Câte un ceas pe scenă/ Apoi el a uitat/ Basmul spus este povestit de-un idiot/ Plin de zgomote și de mânie/ Cu vorbe mari, dar fără înțeles”…
Și încă ceva, atunci când nu asemuiesc viața cu o piesă de teatru, oamenii o compară cu un vis. Tot marele dramaturg scrie că: „Suntem din țesătura din care și visele-s făcute/ Și astă mică viață un somn o înconjoară”…
Pentru scena finală, înainte să cadă cortina peste iluziile de pe scenă, vă mai aduc și aceste cuvinte dintr-un poet spaniol, Calderon, în piesa lui de teatru Viața e un vis: „Ce e viața? Spumă găunoasă… Ce e viața? O iluzie, o umbră, o ficțiune și cel mai mare bine al ei e fără preț, căci toată viața e un vis.” Și pentru că nu s-au oprit încă aplauzele în sală, vă mai aduc un gând de înțelept chinez: „…odată am visat că eram o pasăre de vară și acum eu nu mai știu dacă sunt Chuang Tze care a visat că era o pasăre de vară sau dacă eu sunt de fapt pasărea de vară care visează că aș fi Chuang Tze”…
Și o concluzie de vară… Toate câte sunt, străbat nopțile și le acoperă cu un vuiet. Ai în spate sângele unui singur om și tot e greu să reziști. Ce rămâne din viața unui om? Te trezești și nu știi unde te afli și este inutil să mai repari ceva. Până și amurgul își așteaptă umbrele, iar oamenii albi se zăresc în depărtare. Salutați-i cu o vorbă bună…
Facebook
WhatsApp
TikTok
