Am citit de curând o carte, tulburătoare prin simplitatea ei, Hendrik Groen, Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani și 1/3… Vă propun o serie de patru secvențe, în patru săptămâni, despre bătrânețe.
Trei…
Am, în fața ochelarilor mei cu rame subțiri, un carnet cu foile îngălbenite, rândurile scrise într-o neorânduială simpatică s-au mai șters, unele cuvinte abia se mai pot desluși. Sunt mulți, foarte mulți ani de atunci… În fața mea, într-un amfiteatru plin, cu respirații amestecate, era Constantin Noica. Ne-a vorbit, printre altele, despre bătrânețe. O să refac aici, ca într-un fel de prezent nesfârșit, însemnările mele de atunci…
Unii cred că bătrâneţea ar fi o boală şi încearcă să o trateze. Bătrâneţea nu este o boală, omul matur, fie că a gustat sau nu din darurile vârstelor, se îndreaptă spre coborâşul vârstei a treia, care îi poate oferi eliberarea de obligaţii, mirajul odihnei libere, în schimbul declinului care-l pândeşte. În această ultimă etapă apare din umbră orizontul morţii, al încheierii socotelilor cu viaţa. Moartea este o abstracţie, copilul, tânărul, sau omul matur făcând uneori gesturi de mare risc motivate prin sentimentul că sunt nemuritori, deoarece practic nu-şi pot imagina moartea, vârstnicul are o altă abordare. În faţa sa stă moartea. Aproape fiecare dintre noi trăieşte până în ultima clipă cu sentimentul că evenimentul acesta sumbru nu-l priveşte şi nu-l va atinge şi pe el ca pe ceilalţi. Omul este singura fiinţă care ştie că va muri. Bătrâneţea, atât de diferită de celelalte etape ale existenţei, încheie aventura vieţii. Viaţa e ca o călătorie cu scopul de a căuta ceva anume, uneori cu mari riscuri. Îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi un timp dens prin valorificarea experienţei acumulate. Acum se acordă, celor care merită după o viaţă trăită cum trebuie, marea recompensă, căutată, aşteptată, conştient sau inconştient, toată viaţa. Marea recompensă este înţelegerea a tot ceea ce a fost, este şi poate a tot ce va fi. Înţelegerea şi puterea de a distinge fără ezitare ce merită şi ce nu merită cheltuială de timp, ce merită şi ce nu merită efort, risc, atenţie, puterea de a răspunde marilor întrebări… Bătrâneţea este, trecând peste inerenta parte reprezentată de neplăceri (ca să nu spunem suferinţe), vârsta ultimelor concluzii ale existenţei umane.
Îmi îmblânzesc emoția și gândurile cu care am ajuns aici, rostea filosoful la care ne uitam vrăjiți, pentru că, la anii aceștia ai mei, simt datoria să fiu rău cu tinerii, să nu spun: dragii mei, sunteți buni, treceți mai departe! Există azi în lume un lamento general: unii se vaită că n-au destule, alții că au prea multe, de la bunuri și până la informație. Lumea oamenilor se împarte în două: în subiecte umane și în obiecte umane. Trebuie să vă hotărâți să încercați să ajungeți subiecte umane. Gândiți-vă cum va fi societatea de mâine! 30 de ani de învățătură, 30 de ani de activitate, 30 de ani de bătrânețe. Aproape jumătate din societate va fi atinsă de bătrânețe. Problema e ca voi, prin tinerețea voastră, să însemnați ceva, iar bătrânii – să învețe să îmbătrânească. Și când o să ajungeți și voi la vârsta aceasta, să știți că este o mare problemă pregătirea pentru îmbătrânire. Eu fac parte din prima generație care îmbătrânește masiv și trebuie să vă mărturisesc că sunt dezamăgit și de da și de nu. Nu funcționăm bine și nu dăm un conținut plin acestui dar al vieții! Într-o poveste religioasa poloneză se spune că un rabin a visat că sub copac este o comoară. Se duce acolo, începe să sape și vine altul și-i spune că a visat că un rabin are o comoara îngropată la el acasă. Și rabinul se întoarce la el acasă, sapă și găsește comoara chiar acolo. Asta-i problema, puțină atenție, supunere la obiect și undeva, cine știe, buna înzestrare vã va revela ce veți face pe viitor.
Carnetul meu cu litere șterse mai are și alte pagini pline… Cândva, poate, vă mai dau și alte înțelepciuni notate cu grabă, dar pe care eu le simt spuse acum, azi, în prezentul unei bătrâneți care nu există…
Facebook
WhatsApp
TikTok
