TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Jurnal de vacanță

   Mă întorc la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un acum etern și cuprinzător, înseamnă că toată viața spațiului infinit curge în acest moment prezent și oricine dorește poate să soarbă liber din ea. Nu este nevoie nici măcar să trăiești etern, pentru că, dacă ești cu adevărat viu, te afli în viața eternă și tot ceea ce ai de făcut este numai să o trăiești.” Oamenii nu sunt mai reali decât un decor de teatru. Aici încep și frământările noastre…

 

5. Ce e urâtul? Actualizări…

 

   Cu drag v-am reamintit cândva că, așa cum se știe de fapt, câinii mici și oamenii mici poartă nasul pe sus. Și se mai știe că, în viață, câștigi dacă refuzi să te lupți cu oamenii mărunți, Dacă te lupți cu asemenea oameni, ajungi de mărimea lor. 

   Emil Cioran se întreba ce este urâtul? Oamenilor noștri cu noduri, cei care dormitează în fotoliile lor moi, de parcă toată țara le este așternută la picioare, li se potrivește răspunsul filosofului: urâtul este starea prin care se exprimă în cotidian nepotrivirea dintre lume și noi, e suferința unei discordanțe fără leac.

   Așa speram, dar am aflat că nu mai e nicio speranță: în curând, atunci când stăpânii plictisiți îi vor trimite pe oamenii ăștia spre casă, din căldura limuzinelor de lux se vor auzi rostite rar, de către un celebru actor, versurile lui Ion Barbu: „Și, vârtoși, / Ochi buboși / Înnoptau sub frunți pestrițe / De păroase / Și bărboase / Joimărițe”… 

   Tocmai am văzut, din greșeală, câțiva domni miniștri pe ecranul unui televizor, pe aici, prin Bulgaria de vacanță. Unul liberal, altul pesedist recuperat, nu sunt deosebiri, agramați în egală măsură, gargaragii de calibru identic, cu ifose de mari cunoscători și cu „sisteme filosofice” comune… Unul pe la energie, alergat prin aeroporturi străine de un individ care crede că va salva și va umple de aur România, altul iarăși pe la agricultură, în căutare de cormorani rătăciți și de irigații pierdute.

   Și vă mai dau un alt exemplu, tot de actualitate, ca să pricepem, tot așa, ce e urâtul… Câtă silă și câtă greață îți trebuie să citești cum se aruncă într-un profund dialog metafizic doi „mari oameni politici” ai zilelor noastre? Grindeanu și Drulă (între noi fie vorba, nume potrivite…) se ceartă pe Facebook, după cum urmează… Unul dintre ei zice: „Nu poate minți o țară întreagă”… Altul răspunde: „Ăsta e pesedism pur”… Grindeanu mai spune că a crezut că Drulă a vrut să facă ceva „și pentru infrastructura din România atunci când a venit să își negocieze șefia Comisiei de transporturi din Camera Deputaților”, însă a constatat că „Drulă poate că i-a păcălit pe useriști să îl aleagă șef peste un partid de 9%, dar nu poate minți o țara întreagă! Constat însă că îl interesa doar o proptea pentru disputele interne din USR. Din fericire, lucrurile în România se mișcă și fără rangă, fără tehnică prin birouri și fără armate de consultanți plătiți regește pentru nimic! „Providențialii” au rămas acolo unde le este locul: în bula USR, unde se încurajează unii pe alții. În viața reală însă proiectele merg înainte, așa cum am stabilit! Și nicio minciună propagată de Cătălin-„zero km”-Drulă nu îl poate schimba”, a mai scris, cu vechea lui înțelepciune matematică, ministrul actual al Transporturilor pe pagina lui de Facebook. Și urmează un compendiu de reflecții politico-imbecile despre care mi-e lehamite să vă povestesc, omul e greu credibil și unsuros… Celălalt, cu o inteligență similară, a comentat postarea făcută de Grindeanu: „Sorine, că n-ai rezultate pentru că nu îți pasă și ai umplut ministerul de pile de partid și habarniști, e trist pentru noi toți. Că totuși, în loc să încerci să miști ceva minimal, semnalizezi dezastrul cu postarea asta, e pesedism din ăla pur, old-styl! Hai să vedem cum e cu proiectele care merg înainte”? Și alcătuiește temeinic un pomelnic de nereușite pesediste și grindeniste. Oricum, chestia cu să miști minimal e tipic analfabetism de vremuri noi! Nu le înșir pe toate, sunt distopice de-a dreptul. Adânc filosofic trage apoi concluzia: „În ritmul ăsta, la rotativă (dacă nu fugiți de la guvernare până atunci) o să predai succesorului Ministerul Rezilierilor și Șantierelor Abandonate. Că chiar și pesediștilor le e rușine de atâta lașitate, să tot fugi de prezență…” Trage concluzia cam așa cum ar trage apa peste doctrinele lor mirositoare…

   Vă dați seama? Ăștia sunt doi lideri ai clasei politice actuale, de la unii ca ei așteptăm noi, amărăștenii rătăciți prin inflație și toate cele, vremuri mai bune. Problema e că, în locul lor, cine naiba să vină? Auriți, alți useliți, reperiți? Tot un drac…