TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Jurnal de vacanță

Mă întorc la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un acum etern și cuprinzător, înseamnă că toată viața spațiului infinit curge în acest moment prezent și oricine dorește poate să soarbă liber din ea. Nu este nevoie nici măcar să trăiești etern, pentru că, dacă ești cu adevărat viu, te afli în viața eternă și tot ceea ce ai de făcut este numai să o trăiești.” Oamenii nu sunt mai reali decât un decor de teatru. Aici încep și frământările noastre…

 

 

3. Despre cinste sau nevoia românească de liniște…

  Știu, v-am mai spus cândva despre istoria pilduitoare de mai jos, dar nu s-a schimbat nimic, tot ei sunt peste relieful contorsionat al națiunii…

  Se povestește că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr și l-a întrebat: cum poate să existe rai sau iad, când eu nu văd nimic din toate astea, poate cineva să-mi arate raiul sau iadul? Călugărul l-a întrebat: dar tu cum de te poți numi războinic, când eu nu văd în fața mea decât un caraghios? Mâniat, soldatul a scos sabia, dar, la fel de calm, călugărul i-a spus: vezi, așa se deschid porțile iadului… Înțelegând lecția dată, războinicul a pus sabia în teacă și s-a închinat rușinat. Vezi, i-a mai zis călugărul, așa se deschid porțile raiului.

   Iar oamenilor mici pe care, azi, cu silă abia dacă îi mai numim, le-aș trimite o întrebare: ce-i mai mare, cinstea sau averea? Un bătrân înțelept a zis: e mai mare cinstea, dacă ai pierdut averea, o poți face din nou cu cinstea, dar dacă ai pierdut cinstea, n-o poți căpăta iarăși, oricâtă avere ai cheltui pentru asta. Sunt atât de mulți cei cărora le-aș trimite întrebarea mea de mai sus, dar la ce bun? Au uitat de mult alfabetul, limba, cuvintele, orice…

   Jurnalul meu de vacanță se putea opri aici. Dar, pentru că e vorba și despre cinste (cu averea, nu mă… bag), să vă mai spun câte ceva și despre vestitul „vrem liniște”, folosit de Ion Iliescu și aliații lui, în anii 90, pentru a ascunde intenția de a captura Statul. Așa s-a scris, atunci, de nenumărate ori. Citesc, deci, că „sloganul infam a fost reutilizat, în aceste zile, de judecătorul Ionela Tudor de la Curtea de Apel București pentru a suspenda efectele înregistrării unor sesizări de plagiat în teza de doctorat a premierului Nicolae Ciucă”. Judecătorul Tudor a negat independența actului de justiție de cel politic, recunoscând că a admis cererea de suspendare a analizei și pentru că „România are nevoie de stabilitate”, iar chestiunea plagiatului lui Ciucă „ar putea servi intereselor adversarilor politici ai acestuia.”

   G4Media.ro a descoperit, în motivarea sentinței, fragmente copiate, cuvânt cu cuvânt, din alte sentințe disponibile public. În decizia luată de judecătorul Ionela Tudor, pe 1 martie, și care a fost făcută publică, se indică o argumentație plină de „vigoare etică”, de altfel, atât de firească în lumea în care trăim…

   Suportați, vă rog, acest fragment mai amplu! „Astfel, luând în considerare, contextul social şi politic în care s-a desfăşurat procesul de verificare al tezei de doctorat, chiar până ca CNADTCU, respectiv instanţa de judecată să se pronunţe asupra veridicităţii susţinerilor invocate prin sesizări, Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu prin aceea că, pe lângă faptul că sesizările nu au respectat condiţiile prevăzute de art. 3 din Anexa nr.3 a OMEC nr. 5229/2020, pct. c) şi d), acestea nu conţin o analiză personală, motivată şi sprijinită pe probe a celor care au formulat sesizările. Totodată, luând în considerare cariera profesională şi, în concret, cea politică a reclamantului, generarea unei astfel de ştiri are un impact major în credibilitatea electoratului şi a partidului, care poate să conducă la retragerea încrederii acordate, mai ales în contextul social şi politic actual, în care este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului. De asemenea, astfel de sesizări neconforme sunt susceptibile şi de a deveni arme ale adversarilor politici, important de menţionat fiind şi faptul că sesizările şi declanşarea verificărilor având loc în scurt timp de la preluarea de către reclamant a funcţiei de prim-ministru al României.”

   Cam așa: ce-i mai mare, cinstea sau averea? Vrem liniște, chiar nu se înțelege? O liniște de 50 de bani litrul, o liniște de pas cu pas, o liniște cazonă peste noi toți… Dar înfășurată în           elaborate teze de doctorat, nu-i așa?