M-am întors la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un acum etern și cuprinzător, înseamnă că toată viața spațiului infinit curge în acest moment prezent și oricine dorește poate să soarbă liber din ea. Nu este nevoie nici măcar să trăiești etern, pentru că, dacă ești cu adevărat viu, te afli în viața eternă și tot ceea ce ai de făcut este numai să o trăiești.” Oamenii nu sunt mai reali decât un decor de teatru. Aici încep și frământările noastre…
11.Sfârșit de vacanță…
Iarăși despre Calicenia sa, acum, la sfârșit de vară și de vacanță… O știu de mulți ani. Nu s-a schimbat… E atât de zgârcită, încât i se potrivește o replică din Tudor Mușatescu: noaptea latră în curte, ca să facă economie de câine!
A avut, într-o zi de vară, doi oameni care s-au ocupat de gardul ei cam ruginit, l-au vopsit și l-au frecat îndelung, în arșița de iunie. I-au cerut să le pună o sticlă cu apă la frigider și ea le-a răspuns că nu are cum, nu poate să deschidă ușa răcitorului, pentru că se consumă prea mult curent. Pe cuvântul meu de onoare! Eu am auzit-o…
Am înșirat, singur, prin curtea mea cuvintele următoare: calicenie, meschinărie, cărpănoșie etc. De fapt, avarul seamănă cu măgarul încărcat cu aur și care se trântește în paie. Se potrivește, femeia are urechi lungi, ca două antene ruginite și ele. Să știți că e așa: un avar bogat și un țap gras sunt buni doar după moarte.
Sunt foarte sigur că zgârciții nu au amintiri frumoase, chiar și fericirea lor e dublă, adică își numără banii în fața oglinzii. E cam greu să-i povestesc femeii cea bogată că a fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor. Cui să-i spui? O fi auzit și ea o replică cunoscută: nu există om mai sărac decât bogatul care se crede la adăpost de sărăcie. Pentru că avarul pierde mai mult decât cheltuiește cel darnic.
Cucoană, o să-i strig eu poate peste gard, ia și rumegă niște cuvinte: culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie… Și să nu uit, pentru un zgârcit drumul cel mai lung este drumul spre buzunar.
P.S. Și nu uitați, vă așteptăm joi, 8 septembrie, de la ora 17 și 30 de minute, la „Cinema Independența”! Vă puteți întâlni cu „CINCI CĂRȚI DESPRE, CU SAU DIN TÂRGOVIȘTEA NOASTRĂ”, cu prilejul ZILELOR CETĂȚII… Muzicieni, actori, prieteni de la „Gazeta Dâmboviței” vor cinsti Orașul…