Mă întorc la teme mai vechi. Așa, ca într-o vacanță pusă sub semnul îndoielilor, al tristeților din viața noastră de azi. Cred mai departe că „atunci când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un acum etern și cuprinzător, înseamnă că toată viața spațiului infinit curge în acest moment prezent și oricine dorește poate să soarbă liber din ea. Nu este nevoie nici măcar să trăiești etern, pentru că, dacă ești cu adevărat viu, te afli în viața eternă și tot ceea ce ai de făcut este numai să o trăiești.” Oamenii nu sunt mai reali decât un decor de teatru. Aici încep și frământările noastre…
1.Încrucișate înțelepciuni
Mai țineți minte? Fostul președintele american Trump propusese ca profesorii să poarte arme, ca măsură de prevenire a masacrelor din școli, așa cum fusese atunci în Florida, când au murit 17 persoane împușcate de un fost elev al liceului. Și, de atunci, s-au repetat nenorocirile… Cu „înțelepciunea caracteristică” celui mai puternic om al planetei, de atunci, el a spus că „dacă ar exista profesori care să fie adepții armelor de foc, un atac ar putea fi încheiat foarte repede”.
Vedeți? Nu mi-ar prinde și mie bine un tub de plastic, din copilărie, cu muniție făcută din hârtie ascuțită și cu vârful prelung, gata să mă apăr de specimenul care dorea o mitralieră? L-ați uitat? Era un nene parlamentar de prin Argeș, cu nume confuz ca și creierul lui zdruncinat. Dorea o mitralieră, ca să rezolve divergențele de idei și programe și obiective strategice cu alegătorii. Sau cu adversarii politici? De altfel, de la inteligența lui de 56 de ani, nenea condamnat la un an și șase luni de închisoare (cu suspendare) pentru dare de mită și pentru efectuarea de operațiuni financiare cu acte de comerț incompatibile cu funcția, nenea acela fost parlamentar, zic, distribuise chiar și clipul în care apare un OZN (și un extraterestru) într-o pădure de la noi, de lângă Târgoviște. „Mi se pare verosimil” a grohăit el. Și a meditat adânc: „Voi credeți că planeta noastră e singură în Univers? Numai un individ bolnav n-ar fi interesat și pasionat de așa ceva”. A mai spus și scris multe, dar mi-e tare silă să-l mai citez pe omul fără identitate de mai sus, între timp uitat de lume.
În aceste vremuri înghețate, cred că multora ca el li se potrivesc cuvintele scrise de doamna Gabriela Hurezeanu, despre un alt individ din tagma bărbaților politici ai prezentului distopic românesc: „Un om al legii care servește cauza penalilor e scârbos ca o pată de vomă pe smoking.” Și a rămas la fel și azi, nimic nu s-a schimbat.
Facebook
WhatsApp
TikTok
