Facem azi o pauză în serialul cu dictatorii de mucava ai lumii de azi, revin data viitoare, mi s-a făcut „dor” de cârmacii noștri…
Luați cu războiul, cu amenințările nucleare, cu putinismele sinistre etc. am cam uitat de… ai noștri! Cu siguranță că ei sunt fericiți, și-au băut cafeaua de dimineață mai liniștiți, subiectele i-au ocolit, li s-a umflat gușa, s-au crezut oameni politici plini de virtuți dolofane și inițiative nobile pentru țară. S-a vorbit mai rar despre lenea prezidențială, împachetată în discreție aproape absolută, despre doctoratul furat al domnului gheneral, despre umilința camuflată în inteligență a, încă, celui de-al doilea om din stat, despre seninătatea democratică a celui de-al treilea om din statul român; peste ei a coborât pacea eternă. Între timp inflația urcă, prețurile au luat-o la goană, cine să le mai vadă? Toleranța pascală și profund creștină ne-a cuprins pe toți, într-o concordie roșu-galben-udemeristă deplină,
Să ne întoarcem, totuși, la oile noastre! Cea mai mișto treabă a fost cea despre care vă reamintesc mai jos… E știrea de aprilie despre cum s-au trezit sterilizaţi consilierii dintr-o organizaţie PSD din Vrancea. Protagoniştii evenimentului au fost, deci, social-democraţii din Organizaţia PSD din oraşul Panciu, în campania lor fiind implicat şi primarul PNL. Un proiect lăudabil privind sterilizarea gratuită a câinilor şi pisicilor a sfârşit lamentabil din cauza unei greşeli imense a comunicatorilor. Din dorinţa de a arăta că au fost sterilizate multe animale în campania care s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile, cel care a scris textul pe Facebook a dat de înţeles, de fapt, că aleşii locali de la PSD au fost cei care au fost sterilizaţi. „Campania de sterilizare GRATUITĂ a consilierilor PSD, s-a încheiat cu 410 de animale sterilizate”, se arată în comunicatul PSD Panciu, text în care s-a interpus şi o virgulă între subiect şi predicat. Vedeți dumneavoastră, așa e și viața noastră de azi, ca o virgulă groasă între subiecte și predicate de tot felul.
M-am gândit eu de mai multă vreme să le propun diriguitorilor din țara mea acest experiment japonez care urmează, li se potrivește de minune! Adică johatsu – a dispărea fără urmă! Cum și unde dispar în fiecare an mii de japonezi? Ce frumos se spune: servicii de mutare pe timp de noapte. Johatsu se traduce prin „dispariție fără urmă”. Acest lucru se întâmplă atât de des, încât în Japonia există chiar și servicii speciale care ajută la această „evadare”. Repet, acesta se numește „serviciu de mutare pe timp de noapte” și ajută la organizarea unei evadări din viață. Desigur, această plăcere nu este gratuită, iar prețurile variază de la 450 la 2.500 de dolari, în funcție de cât de departe vrei să ajungi și ce sau pe cine să iei cu tine. Cu toate acestea, există opțiuni practic gratuite: în Japonia, există chiar și literatură specială care servește drept ghid pentru organizarea unei astfel de evadări pe cont propriu. Și denumirea este una potrivită: „Dispariție perfectă: Reporniți viața”. Potrivit unor rapoarte, aproximativ 100.000 de japonezi dispar astfel în fiecare an. Toți, după dispariție, încep o nouă viață, fără a privi înapoi la trecut.
De ce nu îi caută nimeni? Pentru că lucrul uimitor este că nimeni nu caută persoanele dispărute… Polițiștii nu caută persoane dispărute, dacă nu văd o componentă penală în dispariție. În plus, legile privind confidențialitatea din Japonia sunt foarte stricte și nimeni nu va declasifica datele cardurilor bancare sau semnalele GPS, decât dacă există o infracțiune. Nu vor fi urmăriți de camerele de supraveghere, așa că toți Johatsu sunt absolut calmi și încrezători că nu vor fi căutați, pentru că dispariția fără urmă nu este o crimă. Rudelor le mai rămâne un singur lucru: să angajeze detectivi privați, ale căror servicii sunt extraordinar de scumpe. Prin urmare, foarte puțini oameni apelează la serviciile detectivilor.
Unde merg Johatsu? Singurul scop al celor dispăruți este să înceapă o viață nouă, de la zero. Mai mult, o pot începe nu departe de fostul lor loc de reședință, ascunzându-se practic în fața tuturor. Cel mai des se mută în comunități rurale situate aproape de orașele mari. Satele de aici sunt controlate de yakuza și nu este nevoie de un act de identitate. Adesea, johatsu încep să lucreze și pentru mafia locală, care îi plătește pentru asta. Fără documente de raportare și griji că identitatea ta va fi dezvăluită, poți duce un astfel de stil de viață până la sfârșitul traiului.
Haideți că insist, sună atât de promițător pentru lumea noastră politică! Decât să trăiești în rușine, mai bine dispari. Cică acest lucru le lasă japonezilor foarte puține opțiuni – să se sinucidă decât să trăiască cu rușinea, să muncească până la moarte sau să devină johatsu, ceea ce înseamnă literalmente să se „evapore” din propriile vieți. Să facem un exercițiu de imaginație… Nu „vă vine” să spuneți cam așa? Domnul de la Cotroceni, domn Câțu, domn gheneral, domn Ciolacu, distins domn Hunor, bre useliști de frunte (peste auriți nu mă bag, e inutil) etc. ce ziceți de un pic de johatsu? E timpul vostru…