TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Între politică și interese

Se apropie alegerile parlamentare… Dar e o liniște stânjenitoare peste țară, o resemnare și un fel de „duioșie” pre-electorală în toate câte sunt. Politica, așadar, nu are principii, are doar interese. Și acolo unde domnesc interesele, pasiunile amuțesc. Fără afișe și lozinci cât toată strada, fără găleți și alte obiecte mobilizatoare, cu penalii din toate partidele pe liste anonime, e o lume necunoscută și atât de discretă…

Mă gândesc să stimulăm puțin pasiunile electorale. Forma rece și seacă a statisticilor din România de azi ar putea să fie cam așa:  „… 4,8 milioane de cetăţeni sunt afectaţi de sărăcie, din care 1,4 milioane de copii, şi peste 687.000 de persoane cu dizabilităţi nu au acces la servicii de specialitate; printre persoanele vulnerabile sunt 1,85 milioane de romi, 1,4 milioane de copii (cu vârste cuprinse între 0 şi 17 ani), peste 725.000 de persoane vârstnice (peste 80 de ani), 687.000 de copii şi adulţi cu dizabilităţi care trăiesc în gospodării şi alţi 16.800 care trăiesc în instituţii, peste 62.000 de copii cuprinşi în sistemul de protecţie specială (fie în centre de plasament, fie în puncte de îngrijire familială) şi aproximativ 1.500 de copii abandonaţi în unităţi medicale. Unul din doi copii din mediul rural, respectiv unul din trei copii la nivel naţional trăieşte în sărăcie. De asemenea, unul din trei tineri cu vârsta între 18 şi 24 de ani trăieşte în sărăcie. 20 la sută dintre cei mai bogaţi români câştigă de 6,6 ori mai mult decât 20 la sută dintre cei mai săraci români, fiind cea mai mare rată de inegalitate dintre ţările studiate (similară cu cea din Grecia şi Bulgaria). În plus, 33 la sută dintre copiii cu vârsta între 0 şi 6 ani suferă de privare materială severă, adică de peste trei ori mai mulţi decât media celorlalte 27 de state UE, privare materială însemnând că nu îşi permit nici măcar şase din următoarele nouă lucruri: chiria, căldura în casă, ipoteca, să mănânce carne în mod regulat, să meargă în vacanţă, să aibă televizor, maşină de spălat, telefon, să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate, iar privare materială severă, nici măcar patru din cele nouă lucruri.”

Puritatea limbii române aparține instituțiilor statului român. După statistică, iată și lumea ideilor, cu o direcție precisă, către listele de candidați „dezinteresați”, care vor face să pălească și procentele de mai sus, vor lucra neobosiți pentru țară, vor  anula indemnizațiile nerușinate ale parlamentarilor de ieri, vor aproba legi înțelepte pentru români, vor face și vor drege, desigur.  Interesul e numai un concept, pe ei îi îndeamnă la devotament spiritul înalt, patriotic și elevat. Un filosof scria că omul își schimbă sentimentele la fel de repede cum își schimbă interesele. Oamenii noștri politici l-au citit cu siguranță pe Dostoievski: iubește-te în primul rând pe tine, căci totul în lumea asta se bizuie pe interesul personal…  Sau l-au auzit și pe Napoleon: ne zbatem mai mult pentru interesele noastre decât pentru drepturi.  Cu amărăciune le mai spun aleșilor de mâine că omul care nu a simțit niciodată farmecul unei prietenii sincere și dezinteresate nu va cunoaște toată fericirea pe care o poate primi de la alt om. Știm că orgoliile rănite sunt mai primejdioase decât interesele lezate.  De ce m-aș întreba despre motivele urii dintre oameni? scria un celebru gânditor. Ei își clădesc ura cu aceleași pietre pe care le-ar fi putut folosi ca să-și clădească dragostea,

Și mai știm ceva, că din paradis lipsesc oamenii interesați. Din parlamentul nostru nu, nu vor lipsi. Am auzit că și vestita doamnă Anghel e prima pe listă prin Banat, lucrează sub acoperire tăricenistă. Interesele dezbină oamenii, dar vicioșii se înțeleg mereu între ei. Am o concluzie ușor înghețată, ca și visele noastre de mai bine: oamenii reprezintă un punct de interes pentru politicieni și acest lucru nu e întotdeauna o virtute, pentru că și câinii reprezintă un punct de inters pentru purici.