Am mai scris despre ei, sunt eterni, nu scăpăm de figurile lor pioase, îndreptate către gloria zilnică. Există, spunea demult un gânditor medieval, două feluri de oameni: oamenii cu adevărat și parșivii. Parșivii sunt oameni mici, prea mici ca să merite a fi cunoscuți. Din păcate, pe la noi, ei sunt cei mai cunoscuți.
Parșivii nu vor aprecia niciodată bunătatea care li se arată, într-o lume pe care o apasă cu osânza lor fleșcăită, roșie, galbenă, adică de toate culorile… Esop spunea că un parșiv, chiar dacă arată că ar putea să fie și cinstit, din pricina firii lui (iar nu firea ei) nu poate fi crezut. Parcă m-aș gândi să las aici câteva rânduri goale și să le completați dumneavoastră cu o listă a marilor parșivi din jur, dar nu ne ajung toate coloanele electronice ale gazetei. Și totuși, viața lor e plină de goliciune, e stăpânită de amurguri. Se mai spune și că ar fi tot așa, două feluri de oameni: cei care încearcă să-și umple goliciunea interioară și cei care, foarte rari, încearcă să-și vadă această goliciune. În parlamentul ca o tarabă cu legume scofâlcite, dumnealor înșiră vorbe goale, de la o tribună înfășurată într-o goliciune sufletească apăsătoare. Știți cum se mai spune, politicianul e un om pe care îl plătim bine, pentru a ne convinge mereu că trăim bine. Li se potrivește parșivilor, despre care vă mai scriu astăzi, un vechi proverb rusesc: politica e un ou stricat, dacă s-a spart, pute…
Parșivul e un exemplar ales sau numit care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav, desfrânat, nerușinat, impudic, adică unul care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. Are și o mulțime de sinonime: şiret, şmecher, diabolic, ticălos, nemernic, păcătos; dezgustător, respingător. Despre parșivii din jurul nostru auzim des, deși în aproape toate împrejurările oamenii vorbesc despre o situaţie, un context, o idee ca fiind parşive şi nedemne de ei. De parcă acele situaţii, idei au fost construite de nişte extratereştri şi nu de noi înşine. Se întâmplă adesea să înțelegem că vorbele noastre înseamnă mult mai multe decât am vrut noi să spunem, dar ne bucurăm că victimele din jur înțeleg ce am vrut noi să spunem. Parșivii dau lecții tuturor, au silabe preferate și propoziții ritmice, sacadate. Cuvântul acoperă mai multe trepte de agresivitate, de la o accepţie negativă, acuzatoare şi insultătoare, până la una aproape duios-admirativă. Etimologic, adjectivul a suferit ceea ce în semantica lexicală tradiţională se numea „ameliorare a sensului“.
Se mai spune că parşivii sunt cei mai goi oameni, sunt plini de frustrări, se uită cu jind la ce au şi sunt alţii, se dau drept prieteni, iar apoi şi pe mai puţin de 30 de arginţi te vând. Oricui… Dintr-un mesaj anonim: Vânzarea ta este cam singura lor sursă de venit. Dar atitudinea lor faţă de tine nu se va schimba. Se vor da în continuare drept prieteni, te vor provoca să ai încredere, ţi se vor vârî în suflet până îţi vor fi chiar simpatici. Ceva din ce spui sau faci va fi „de dat” altora. Te vor săpa pe la spate, fără ca tu să ştii cine împrăştie veninul. Vei fi şocat şi te va durea când vei vedea cine e Iuda. Când îi descoperi, fruntea sus şi evită-i. E uimitor ce frumoasă poate fi viaţa fără tovărăşia parșivilor. Nici nu le vei simţi lipsa.