Ei sunt, mișună pe ecranele televizoarelor, li s-a strâmbat cravata peste gulerele scrobite ale cămășilor, știu tot, promit tot, vor face minuni. Tot așa cum au mai făcut… Dar au privirile goale, se vede că e sarcină de la partid, sunt apatici, mormăie replici și, uneori, se „îmbățoșează” brusc. Peste toate, încercați să le priviți ochii, stau holbați peste alegătorii gata să-i ștampileze în curând.
Holbaților li se mai spune boldiți, zgâiți, bulbucați… Alteori, mai sunt numiți boboșiți, bolbogați, căscați, umflați sau bălăbănoși. E un exercițiu de răbdare să-i urmărești. Privirile lor holbate și lipsite de orice expresie rătăcesc fără clipire printre obiective, strategii, platforme, programe, direcții… Toate strategice! Și să nu uit, le place DUD-ul… Adică dezvoltarea umană durabilă, l-am văzut pe un domn cu ochelari subțiri cum vorbea despre „viitor de aur, țara noastră are”…
Un personaj celebru spunea că oamenii se uită holbați la mâinile care umblă prin aer. Asta pe scenă, pentru că în viața reală mâinile lor sunt pline, sunt ocupate și încărcate cu parfum de moaște celebre… Li se mai spune și altfel: bleoșdiți sau măciuliați… A te holba mai înseamnă și a te uita la cineva cu ochii măriți de spaimă, mai ales atunci când apare boarea rece de la DNA… Și, vorba lui Sadoveanu, ochii după ce-au s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite.
Așteptăm ( peste numai o săptămână) rezultatele alegerilor pentru parlamentari de undeva, de prin Banat. Candidează acolo o doamnă bulbucată la greu și în mandatul care i se termină prin Senatul României, una cu greva veche a foamei. Știți cum se numește o femeie cu ochii mari? Ghiolbană…
Îi vom vedea în curând, cu ochii holbați și părul vâlvoi. Desigur, vor lupta pentru noi, pentru biata lor țărișoară, pentru dealuri și văi și… hăi, hăi!