Astăzi sunt plin de gânduri bune, de intenții nobile. Îmi vine să-i zic tabletei mele de luni odă politicianului român! Am această nefirească bucurie, de a simula fericirea de ianuarie. Prefăcătoria, așa cum știți, e un mod de viață, e o ipocrizie și o fățărnicie. E un mod de comportare sau de manifestare a unei persoane, lipsit de sinceritate, opus adevăratelor sale convingeri și sentimente, adoptat cu scopul de a induce în eroare sau a înșela buna-credință a cuiva. Sună ca la dicționar, desigur! Se mai spune că e un mod de a se înfățișa, de a vorbi, de a lucra al cuiva, necorespunzător cu adevăratele sale gânduri, sentimente etc., cu scopul de a înșela buna-credință a altuia. „Cugeta că, mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să-nșele pe Făt-Frumos”, spune Petre Ispirescu.
Cred că Iorga scria undeva că omul fățarnic are două fețe și niciun obraz. Lacrimile oricând pregătite arată prefăcătorie, nu jale. O prefăcătorie oarecare poate înşela pe omul extrem de deştept şi de pătrunzător, pe când copilul cel mai mărginit o descoperă îndată, din instinct, oricât de bine ar fi ascunsă prefăcătoria şi simte o repulsie faţă de ea. Bre, nene om politic din țara mea, ai citit Anna Karenina? Da, de Lev Tolstoi… I-auzi, cârmaciule: „Umblă totdeauna pe calea cea mai scurtă. Calea cea mai scurtă este cea naturală, adică urmează raţiunea sănătoasă în toate vorbele şi faptele tale. O asemenea hotărâre te eliberează de nenumăratele necazuri şi lupte, de orice prefăcătorie şi vanitate.”
De câte ori îi văd pe ecranele patriei pe el, pe ei, pe ceilalți… îmi dau seama că există o falsă modestie care este deşertăciune, o falsă glorie care este nesocotinţă, o falsă măreţie care este o micime, o falsă virtute care este făţărnicie, o falsă înţelepciune care este prefăcătorie. Și parcă m-aș opri să stau de vorbă cu fățarnicii oameni de bine de la putere sau din așteptarea puterii viitoare. Doar că, știu bine, ar fi de tot fără folos.
Unor klauși, ciolaci, câți, barni sau cioloși, orbani, grindeni, stănești și altora ca ei le-aș citi, la urechea deschisă către grijile țării, una dintre Pildele lui Solomon, se numește Ferirea de desfrânare… I-aș obosi însă prea tare, le trimit doar morala: „…ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii”.
Și ceva pentru noi, cei mulți, care le ascultăm vorbele unsuroase: „Ferește-te de prietenul care acoperă cu aripile și sfâșie cu ciocul. Una gândește și alta vorbește. Cu cât ești mai viclean, cu atât sărăcești mai mult. Credulitatea este cel mai blând dintre vicii. Orice minciună își găsește un credul, exagerarea e rudă cu minciuna. Când simți în palmă ortul, ai crezut că el e mortul.”
Ce este prefăcătoria? Este simularea realităţilor false. O persoană vorbeşte altceva decât gândeşte; o persoană se comportă altfel decât este în realitate. Prefăcătoria este un fel de teatru, un fel de joc de-a v-aţi ascunselea. Vă sună cunoscut? Mai ales atunci când încep să ne spună că: vom face, vom drege, vom construi, vom repara, vom… naiba să vă ia!
Cuvântul lui Dumnezeu desemnează prefăcătoria ca minciună şi înşelătorie. În „Predica de pe munte” (Matei 5-7), Domnul vorbeşte despre „făţarnici“… a) „Când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… ca să aibă glorie de la oameni“. (versetul 2). b) „Când te rogi, să nu fii ca făţarnicii, pentru că lor le place să se roage… ca să se arate oamenilor“. (versetul 5) c) „Când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii, posomorâţi; pentru că îşi schimonosesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc“. (versetul 16)
Cum care fățarnici? Deschideți acum televizorul, nu contează canalul… Tot a canal miroase…
Facebook
WhatsApp
TikTok
