Greu de trăit ( în fața televizorului ) între Campionatul mondial de snooker și Turneul de tenis de la Roland Garros… Ecranele s-au umplut iarăși, în două zile amăgitoare, de figura războinicului încătușat. Alergat chiar și prin cimitir, omul pe care-l uitasem (și ce bine era…) ne-a oferit lecții de morală creștină, cu și fără guler medical peeste gâtul bolnav. Bolnav? Eroul națiunii zice că a cam exagerat, a vrut să-i impresioneze pe judecători. Grămezi de tineri jurnaliști, sprijiniți în măciuca microfoanelor, sorbeau vorbele eliberatului pentru 24 de ore. Câtă înțelepciune s-a revărsat peste primăvara ploioasă… Îmi este tot mai greu să înțeleg umilințele acestor tineri reporteri, domnișoare îmbujorate și flăcăi bărboși și agitați, care sorbeau inteligența domnului credincios, îi îndesau obiectele metalice sub rugăciunea tristă, îi furau cuvintele prelungi și-i puneau întrebări un pic mai răsărite față de lătratul câinilor din împrejurimi. Eeeee-u, făcea încătușatul neamului, voi faaaaace dreptaaaate… Dooooomnul Cristoooooos… etc.
Ne-am și liniștit, de altfel… Suntem în așteptarea celor două cărți care vor fi scrise între gratiile dobrogene, una sacră și alta profană. Să vedeți ce limbă română suavă, ce imaginație și câte metafore! Presimt sintaxa elevată, prăvălită peste milioane de cititori extaziați. Poate că domnul Liiceanu mai găsește încă un prilej să elogieze intelectualul român! Pentru că ori ăsta, ori ălălalt… Ce vorbe cu urdă și mărar se vor așterne peste țară și ce cotlete de berbecuț vor sfârâi la grătare…
Am fost anunțați și despre renașterea justiției române, de îndată ce domnișoarele războinicului vor face studii de drept și vor ajunge (obligatoriu) judecătoare. Chiar și palatul aurit din buricul capitalei va deveni centrul mondial și ortodox al dreptății planetare. Silă, nu-i așa? Și adevărata dimensiune a eșecului…
Ocupați cu eroii de o clipă, românii mei au uitat și de europarlamentare. Vedeți? Atunci când viața ne îngăduie să fim singuri cu noi înșine, descoperim tot felul de trăiri necunoscute. Sentimentele devin mai puternice și ne întunecă inteligența, pe care o domină. Dacă încerci să stai două minute cu ochii pe ecranul televizorului înțelegi că omul e o mașină de vorbit. Un imbecil… Ne obișnuim să fim nerecunoscători și, poate, să mai trecem prin viață și în tăcere.
De altfel, lumea în care trăim e previzibilă și liniară, chiar dacă e plină de amenințări și de primejdii. Cele mai multe ne urnăresc din întunericul minților amorțite. Și mai rămâne un pericol, norul negru de pe cer… Între timp trufia a și fost pedepsită…
Citește și
Facebook
WhatsApp
TikTok
